Asculta acest articolGraba cu care președintele a convocat Consiliul Suprem de Apărare a Țării pentru discutarea situației create în urma interzicerii înregistrărilor convorbirilor telefonice de către SRI ridică o problemă majoră. Adică fără acest instrument care pune sub semnul întrebării respectarea drepturilor omului nu se mai poate face cercetare penală? Adică marii corupți își aranjează afacerile prin telefon? Telefonul a devenit un scop în sine? Sau s-a ajuns la o promiscuitate, la o plăcere scabroasă de a asculta ce vorbesc oamenii între ei?
Ascultarea unor convorbiri, dincolo de partea penală, poate deveni un mijloc de șantaj, sentimental, să zicem. Să mergem pe cifre. S-a spus că anul trecut au fost 45.000 de cereri de urmărire a convorbirilor. Cele 45.000 de telefoane urmărite legal au sunat la alte 10-20-30-50-100 de numere. Au sunat la mame, iubite, prieteni, colegi de serviciu, angajați, care toți devin victime colaterale. Toți sunt ilegal ascultați.
Când se vorbește despre încălcarea drepturilor omului nu se are în vedere telefonul ascultat cu mandat, ci restul telefoanelor pe care le apelează proprietarul acelui telefon. Și dacă omul își schimbă telefonul înseamnă că nu i se mai înregistrează convorbirile? Să fim serioși.
Din decizia CCR rezultă că ani de zile a existat o promiscuitate legislativă care a depășit limitele unor simple anchete, aducând o gravă atingere a drepturilor omului.
Nu credem că membri CSAT sunt preocupați de aceste aspecte. Înalte rațiuni de stat îi obligă să treacă peste amănunte, cum ar fi șantajul sentimental, încălcarea dreptului omului la intimitate. Nu interesează nici aspectul psihologic cum ar fi perversa plăcere a celor care ascultă și înregistrează lucruri picante. Dar și boala unui individ este o problemă intimă. De ce să afle un agent SRI sau un procuror despre un individ că are cancer, de pildă?
Nu se va discuta în CSAT nici despre efortul intelectual pe care procurorii îl fac pentru a demonstra că sunt îndreptățiți să asculte un telefon fără mandat notând simplu într-o paranteză că individul respectiv este un posibil infractor. Ca să justifice ascultarea acelui telefon procurorul trebuie să inventeze ceva. Cu alte cuvinte, în viziunea unui procuror, toți cei sunați de la un telefon ascultat cu mandat sunt pasibili infractori. De aici s-a născut psihoza în masă a ascultării telefoanelor. Am auzit și femeie de 80 de ani spunând că nu poate zice ceva la telefon pentru acestea sunt ascultate. Despre o astfel de putere ocultă vorbea fostului președinte Băsescu când zicea că cine ascultă deține puterea. Iar Traian Băsescu, în materie de putere ocultă, știe ce spune.
Cum poate fi rezolvată această dilemă? Odată și odată CSAT trebuie să împartă ceea ce înseamnă siguranță națională de ceea ce înseamnă anchetă. Pe siguranță națională au fost 2300 de cereri pentru mandat de ascultare. Atât trebuie să facă SRI. Restul cade în sarcina Ministerului de Justiție. Soluția morală ar fi o singură autoritate. Dacă fiecare direcție va avea propriul serviciu de ascultare se ajunge la haos, și la o luptă pentru supremație între departamente și instituții. Se vor asculta unii pe alții și se vor șantaja reciproc.
Acum este momentul despărțirii apelor de uscat, a puterii conferite de lege de puterea discreționară, ocultă dată de o scăpare a legii, de imperfecțiunile unui sistem legislativ care pot fi speculate în beneficiul instituțiilor de forță și în detrimentul drepturilor fundamentale ale omului.
