Asculta acest articolSe întâmplă şi lucruri bune. Guvernul se întruneşte pentru a lua de pe acum măsurile necesare privitoare la înzăpezirile din această iarnă. E în afara oricăror îndoieli că în a doua parte a iernii nu vom scăpa de pacostea izolării unor localităţi din sudul, sud-estul şi estul ţării, cu gospodăriile înfundate în nămeţi şi casele troienite. Sunt şanse dintre cele mai mari ca istoria de anul trecut să se repete şi şoselele să devină impracticabile, ca maşinile grele să zacă zile la rând în ambuscade create de iarnă.
Premierul a avut grijă în cursul şedinţei de guvern să trimită o săgeată şi în direcţia fostului premier, Răzvan Ungureanu.
Pe atunci în fruntea guvernului, într-o ieşire pe teren, Ungureanu cu o sfântă indignare a cerut locuitorilor din satele înzăpezite să iasă printre case, sau chiar pe şosele, cu lopeţile în mână şi să deszăpezească. La ora aceea iniţiativa a fost socotită cam năstruşnică. Erau necesare utilaje speciale pentru o astfel de acţiune iar cetăţenii care s-ar fi hărnicit să iasă cu lopeţi pe o ninsoare prea abundentă, ar fi avut şanse mici de reuşită.
Săgeata trimisă în direcţia premierului de atunci, pe când Victor Ponta mai era în opoziţie, suna cam aşa. Să nu le cerem locuitorilor să deszăpezească singuri, pentru că ei sunt plătitori de impozite iar deszăpezirile intră în sarcina statului plătit de cetăţeni.
E adevărat ca niciunul din guvernele anterioare nu a avut o preocupare specială pentru a bloca avatarurile iernii. Nu ştim dacă guvernul de acum va mai face cu adevărat ceva în afara şedinţei în care a fost pusă tema în dezbatere. Suntem înclinaţi să credem că nu. Invariabil, la începutul ninsorilor, presa titrează cam aşa: din nou autorităţile eu fost surprinse de venirea neaşteptată a iernii. Astfel de titluri au putut fi citite şi în Scânteia de pe vremuri, şi, la fel şi în cotidianele de după 1990. Sub ninsoare se constată de obicei lipsa misterioasă a materialului anti-derapant, a utiljelor care zac nereparate, a oamenilor ce stau la adăpost nevrând să-şi sacrifice sfârşitul de săptămână. Dacă şi în această iarnă valul necruţător al ninsorilor se va abate asupra noastră în weekend, putem în linişte să admirăm natura şi cum se adună sub ochii noştri troiene ce vor dispare abia la primăvară când soarele va înlocui cu eficienţă lipsa utilajelor.
În rest, România strânge pumnii cu gândul la campania electorală. Deocamdată, marea bătălie se dă între candidaţi şi candidaturi, cei în cauză se înghesuie şi se împing ca la şcoală, în pauza mare, pentru a fi siguri de un loc eligibil pe liste. Probabil tot ca la şcoală, se împart pumni grei în stânga şi în dreapta, iar zgârieturile şi muşcăturile lasă urme vizibile pe degete, pe braţe şi pe obraji. Nimeni nu ascultă îndemnurile înţelepte ale lui Mircea Geoană, smulse, după cum singur o spune, din experienţele sale politice, ceea ce înseamnă că nu e prima oară când Mircea Geoană vede aşa ceva şi că din patru în patru ani se întâmplă acelaşi lucru şi anume să fie utilizate de candidaţi coatele cele mai ascuţite.
Nimeni nu mai are timp să ia aminte la posibilul caz de spionaj asupra zăcămintelor româneşti. Nu ştim dacă este cel mai mare caz de spionaj cu care ne confruntăm în această perioadă, în mod sigur sunt şi altele dar nu se dau publicităţii. Important este în primul rând faptul că aflăm că România continuă să fie una dintre cele mai bogate ţări din Europa. Dacă doar cuprul nostru are o valoare de 19 miliarde de euro, ne putem închipui cât de mare este valoarea totală a zăcămintelor neferoase din ţară.
