Ortorexia nervoasă:
Distincția între un stil de viață sănătos și o problemă de sănătate mintală
În zilele noastre, consumatorii sunt tot mai conștienți de proprietățile nutriționale ale alimentelor pe care le consumă zilnic și devin din ce în ce mai interesați să opteze pentru alimente considerate în general “sigure” pentru sănătatea lor. Această creștere a conștientizării nutriționale poate aduce beneficii pentru sănătatea personală sau a copiilor, dar poate, de asemenea, să ducă la apariția unor tulburări alimentare, cum ar fi ortorexia nervoasă (ON). Este dificil să facem distincția între un stil de viață sănătos și o patologie legată de comportamentul alimentar, având în vedere factorii sociali, psihologici și culturali. Deși linia dintre alimentația sănătoasă și cea “patologic sănătoasă” este subțire, eforturile sunt făcute pentru a defini criterii de diagnostic pentru ON, pentru a ajuta persoanele cu risc ridicat și pacienții cu deficiențe funcționale să facă ajustări în dieta lor.
Ortorexia nervoasă, un diagnostic relativ nou, poate fi asociată cu alte tulburări alimentare mai puțin definite, cum ar fi dependența alimentară, pregorexia sau bigorexia. Această tulburare implică utilizarea unei varietăți restrânse de alimente, ceea ce poate avea consecințe negative pe termen lung, atât din punct de vedere psihologic, cât și biologic. Restricțiile alimentare din dorința de a consuma doar alimente “sănătoase” pot duce la stres, anxietate și o imagine de sine negativă. Studiile recente arată o creștere a comportamentelor ortorexice și a ON în populația generală, iar persoanele care urmează o dietă par să aibă trăsături comune cu cele diagnosticate cu tulburări de alimentație.
Deși nu este recunoscută oficial de clasificările internaționale actuale ale tulburărilor psihiatrice, ortorexia nervoasă este considerată o tulburare atipică de alimentație caracterizată de o obsesie pentru alimentația “sănătoasă”. Aceasta poate fi distinsă de conceptul de “ortorexie sănătoasă”, în care importanța unei alimentații sănătoase este percepută în mod rațional. Se crede că ortorexia nervoasă este parte a mișcării mai largi a “healthismului”, care pune accentul pe responsabilitatea personală în menținerea sănătății, dar interrelația exactă a acestor concepte rămâne neclară. Există suprapuneri între simptomele ON și alte tulburări psihiatrice, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă și anorexia nervoasă, ceea ce complică diagnosticul și tratamentul.
Factorii de risc pentru ortorexia nervoasă includ trăsăturile obsesiv-compulsive, tulburările legate de alimentație și statutul socioeconomic mai ridicat. Femeile, adolescenții și cei implicați în anumite activități sportive par să fie mai predispuși la această tulburare. Perfecționismul, narcisismul și alte trăsături de personalitate pot juca, de asemenea, un rol în dezvoltarea ortorexiei nervoase. Epidemiologic, prevalența ON este estimată la 6,9% în populația generală, cu incidențe mai mari în anumite grupuri, cum ar fi profesioniștii din domeniul sănătății și artiștii de performanță.
În concluzie, ortorexia nervoasă reprezintă o problemă complexă, care necesită o abordare atentă și o înțelegere aprofundată. Distincția între un stil de viață sănătos și o preocupare patologică pentru alimentația sănătoasă este esențială pentru diagnosticul și tratamentul corect al acestei tulburări.
Caracteristici de diagnostic și trăsături asociate
Criteriile de diagnostic pentru ortorexia nervoasă (ON) se concentrează pe obsesiile legate de alimentație considerată “sănătoasă”, manifestate prin:
Comportament compulsiv și/sau preocupare mentală legată de o dietă restrictivă pe care individul o crede a promova sănătatea optimă.
Reguli rigide autoimpuse care generează frică exagerată de boală, sentimente de impuritate personală și/sau senzații fizice negative, adesea însoțite de anxietate și rușine în cazul încălcării acestor reguli.
Un alt set de criterii pentru ON includ: A. Preocupare persistentă și intensă pentru nutriție/alimente/mâncare sănătoasă. B. Anxietate marcată legată de evitarea alimentelor considerate “nesănătoase”. C1. Prezența a cel puțin două idei exagerate despre beneficiile alimentelor. C2. Preocupare ritualizată pentru cumpărarea, prepararea și consumul de alimente, în afara unor motive culinare. D1. Consecințele negative ale alimentației sănătoase asupra vieții sociale, profesionale și/sau asupra copiilor. D2. Sindrom de deficiență din cauza comportamentului alimentar restrictiv. E. Posibilitatea prezentării intenției de a pierde în greutate, dar fără o fixare dominantă pe greutate și formă corporală.
Trăsăturile asociate ale ON includ gânduri obsesive legate de alimentație, suferința în cazul expunerii la alimente interzise, judecăți morale față de alții bazate pe preferințele alimentare și convingerea persistentă în beneficiile restricțiilor alimentare, chiar și în fața dovezilor de malnutriție.
Management terapeutic
Scopul terapiei în cazul pacienților cu ON este să promoveze o alimentație sănătoasă fără obsesii și comportamente rituale legate de alimentație. Deși nu există studii clinice care să evalueze eficacitatea intervențiilor terapeutice pentru ON, abordarea trebuie să se bazeze pe psihoeducație și consiliere nutrițională.
Mulți pacienți cu ON nu recunosc prezența unei probleme de sănătate, ceea ce poate afecta aderența la tratament. O abordare multidisciplinară, inclusiv farmacoterapie, psihoterapie și psihoeducație, este recomandată. Terapia cognitiv-comportamentală, împreună cu abordări de expunere graduală la alimentele temute, poate fi utilă în tratarea obsesiilor și compulsilor alimentare. Spitalizarea poate fi necesară în cazuri de malnutriție severă.
Concluzii
Ortorexia nervoasă rămâne un diagnostic controversat, dar este recunoscută ca având un impact asupra sănătății mintale și fizice. Este important să se continue cercetările pentru a dezvolta strategii de diagnostic și tratament bazate pe dovezi. De asemenea, este esențială conștientizarea și formarea profesională pentru recunoașterea și gestionarea adecvată a ON în rândul personalului medical.
Fii primul care comentează