Asculta acest articol
Din echipa ministerială a lui Florin Cîţu ies din ce în ce mai mult în evidenţă cei de la USR-PLUS. Diferenţe sunt şi între miniştrii USR şi cei ai PLUS. Cu precizarea că miniştrii USR sunt şi mai mulţi, dar şi mai colţoşi. USR mai are şi avantajul de a avea un vicepremier.
Alianţa condusă de Dan Barna şi Dacian Cioloş deţine ministere-cheie: Transporturi, Justiţie, Economie, Sănătate, Proiecte Europene, Cercetare, inovare şi digitalizare. Nu este lipsit de interes nici faptul că şeful Cancelariei prim-ministrului este tot de la USR-PLUS.
A deţine frâiele la şase dintre cele mai importante ministere, plus cancelaria premierului, înseamnă a avea o influenţă covârşitoare asupra actului de guvernare. Practic premierul este încătuşat de oamenii lui Barna şi Cioloş. Dacă mai adăugăm şi echipa guvernamentală de la UDMR, un vicepremier, Ministerul Lucrărilor Publice şi Administraţiei, portofoliul Mediului, Apelor şi Pădurilor, şi ceva mai puţin important, al Tineretului şi Sportului, ne putem face o idee despre cât de limitat este spaţiul de manevră al premierului Florin Cîţu.
Punând în balanţă aceste ministere conduse de USR-PLUS şi UDMR, cu ministerele conduse de PNL (Apărare, Externe, Finanţe, Educaţie, Muncă şi Protecţie Socială, Energie, Agricultură, Cultură) mai că nu putem afirma că România este condusă de un guvern PNL. În conformitate cu rezultatele obţinute la parlamentarele din decembrie 2020, acesta este algoritmul. PNL este minoritar în propriul guvern. De aceea, după cum se observă, nu se mai utilizează termenul consacrat de “principalul partid de guvernare”. Că nu există un “principal partid de guvernare” o demonstrează cu prisosinţă doi dintre cei mai rebeli miniştri: Vlad Voiculescu de la Sănătate şi Claudiu Năsui de la Economie.
Contrele dintre ei încep să semene cu disputele dintre fostul ministru al Transporturilor, Traian Băsescu, şi premierul ţărănist Victor Ciorbea. Contrele dintre ei au condus la demisia lui Ciorbea, urmată de demiterea premierului Radu Vasile.
Nu vrem să spunem că se va întâmpla la fel, dar se poate întâmpla. Istoria se repetă în punctele ei slabe, neperformante. Deşi momentele de criză seamănă ca două picături de apă, partidele nu reţin şi nu învaţă mare lucru din greşeli. Cu fiecare guvern care vine se şterge tot ce a fost înainte, inclusiv realizările. Proiectele sunt abandonate şi înlocuite cu altele, care la rândul lor vor fi abandonate şi înlocuite cu altele.
Nu există continuitate numai în ceea ce priveşte disputele, contrele cum le zice mai nou. Miniştrii USR-PLUS sunt specializaţi în contre din perioada când erau marii organizatori ai protestelor de stradă. Nu te poţi aştepta la o comportare academică din partea cuiva care vine din stradă direct la guvernare. După ce au scandat atâta vreme “PSD- Ciuma Roşie”, li s-au format reflexe de respingere. Nu trebuie nu ştiu ce analize ca să vezi că USR-PLUS nu are o deosebită stimă şi respect faţă de PNL.
Spiritul acestor forţe politice s-a născut pe vremea când PNL se afla în alianţă cu PSD. Aşadar, este în ADN-ul lor politic să respingă partidele vechi, printre care se află şi actualii parteneri de guvernare, PNL şi UDMR.
Întrebarea fundamentală, lucrul care în fond contează, este dacă miniştrii USR-PLUS au dreptate să nu fie de acord cu unele din măsurile luate de premierul Cîţu?
Dacă politicienii USR-PLUS vin din medii diferite, dacă s-au format în alte condiţii decât politicienii de la PNL, este de la sine înţeles că gândesc altfel actul de guvernare. Mai trebuie avut în vedere că într-o coaliţie există o competiţie între partidele componente.
Demisia primului ministru poate fi unul dintre obiectivele majore ale unui partid aflat în ascensiune. Plecarea premierului PNL înseamnă căderea guvernului, dar nu şi destrămarea coaliţiei PNL-USR-PLUS-UDMR.
Recent preşedintele Kelemen Hunor a declarat că UDMR este pregătit să rămână opt ani la guvernare. Acest lucru poate însemna că UDMR ar vota şi un guvern condus de un premier de la USR-PLUS. Trăgând o concluzie provizorie, s-ar putea afirma că miniştrilor-problemă de la USR-PLUS, Vlad Voiculescu şi Claudiu Năsui, li s-a trasat sarcina să facă pe rebelii. În politică este posibil orice.
