Asculta acest articolÎn noiembrie, când se va forma un nou guvern rezultat în urma alegerilor parlamentare, Klaus Iohannis își va sărbători doi ani de la victoria asupra lui Victor Ponta. Președintele și-a epuizat o primă parte a mandatului fără rezultate foarte spectaculoase, așa cum așteptau o mare parte dintre cei care l-au votat cu entuziasm. A reușit, totuși, o performanță politică remarcabilă schimbând un guvern care avea o majoritate confortabilă. Reușește în continuare să domine scena politică – fără să facă mare caz din asta – cu toate că în continuare PSD, UNPR și ALDE dețin majoritatea în parlament.
Președintele, iarăși fără să se vadă, deține controlul instituțiilor de forță care au demarat o ofensivă fără precedent împotriva corupției. Sunt voci care spun că nu deține acest control și că totul este lăsat la voia întâmplării sau la cheremul unor persoane care își depășesc atribuțiile. Din acest motiv, în realitate, se distruge clasa politică și capitalul autohton în favoarea unor forțe străine. Este o parte a teoriei conspiraționiste care își face simțită prezența în spațiul românesc de la revoluție încoace.
Dacă în centrul vieții politice se află președintele, chiar dacă acesta nu este foarte vocal, înseamnă că următoarea campanie electorală se va desfășura în jurul său. PSD și aliații vor încerca să distrugă mitul personajului în care s-a investit o speranță enormă. Prin urmare, Klaus Iohannis va trebui să demonstreze că este ceea ce l-au considerat românii care l-au votat, un neamț care va conduce România ca un neamț, instituind ordinea și disciplina, cinstea și corectitudinea. Un motiv determinat în alegerea lui a fost și dorința de apropiere față de Germania, măcar în aceeași măsură ca țările din jur, Cehia, Ungaria, Slovenia, Croația, Polonia. Toată lumea își dorește sprijinul Germaniei. Și din acest motiv românii au votat un președinte german.
Până acum nu s-a simțit nicio susținere deosebită. Vizita președintelui Germaniei la București trebuie privită și prin această prismă. Klaus Iohannis vrea să le demonstreze alegătorilor săi că nu s-au înșelat în privința lui. Este adevărat că președintele în Germania are un rol decorativ. Puterea se află în mâna cancelarului. Totuși, vizita de trei zile are valoare de simbol. Președintele Joachim Gauck are prerogative reduse și nu este ales prin vot direct. Rolul său crește însă în cazul unui guvern minoritar. În Germania se întâmplă mai rar. În România are ocazia să se întâlnească și să discute cu un premier care, în fond, conduce un guvern fără susținerea unei majorități parlamentare. Deși trece drept independent, guvernul Cioloș este în realitate un guvern minoritar. De aici președintele Gauck va trage concluzia că România traversează o criză politică. Doar în perioade de criză politică o majoritate parlamentară nu poate impune un guvern. Este o situație cu totul anormală, care trece dincolo de regulile democrației. Cum acest lucru se datorează președintelui, cu siguranță Joachim Gauck va trage concluzia că Iohannis este un președinte puternic. Ceea ce, în esență, este adevărat. Traian Băsescu nu ar fi atins această performanță. Guvernul său condus de Mihai Răzvan Ungureanu, deși pornise cu o majoritate, a căzut în trei luni de zile. Guvernul independent impus de Klaus Iohannis rezistă și, probabil, va organiza și alegerile parlamentare.
Dacă Joachim Gauck va fi convins că conaționalul său Klaus Iohannis este un președinte puternic, în schimb va părăsi România cu convingerea că lasă în urmă o țară aflată într-o criză politică. Or fi amândoi președinții nemți, dar diferența dintre țările lor este ca de la cer la pământ.
