Asculta acest articol
Sub presiunea alegerilor parlamentare, încet, încet ecoul alegerilor locale se stinge. Rezultatele s-au aflat. Au câştigat în cea mai mare parte primarii şi preşedinţii de consilii judeţene care se aflau în funcţii şi îşi doreau un nou mandat. Un accent mai puţin s-a pus pe listele de consilieri. Ele au rămas şi de data aceasta un instrument între diferitele grupări din partide.
Fiecare rând de alegeri are ceva specific. La alegerile din 2016 a şocat câştigarea totală a Bucureştiului de candidaţii PSD.
După patru ani, dreapta a jubilat anunţând că a eliberat Capitala de sub dictatura lui Firea. Victoria este, însă pe jumătate. PSD are suficienţi consilieri încât să-i facă viaţa grea lui Nicuşor Dan.
Cu toată atenţia concentrată pe Bucureşti, revelaţia alegerilor locale a venit din vestul ţării, de la Timişoara. Un candidat apărut ca din neant, a câştigat alegerile în oraşul desemnat să fie Capitala Culturală Europeană.
Excentricul primar Nicolae Robu a fost surclasat de Dominic Fritz.
Tânărul german venit în România ca voluntar la o casă de copii a convins alegătorii că are o viziune despre ce vrea să facă din Timişoara. Ceva foarte simplu: un oraş modern, european.
Nicolae Robu a făcut figură aparte în comparaţie cu primarii PNL care s-au impus ca buni gospodari, Ilie Bolojan la Oradea, Emil Boc la Cluj, Gheorghe Falcă la Arad, Mircea Hava la Alba Iulia. Drept pentru care, în momentul în care s-a ivit o alternativă, a pierdut alegerile.
Cine este învingătorul lui? De fapt, cine este Dominic Fritz? Un om cu viziune. Probabil contează şi că a candidat din partea unui partid care trece drept al tinerei generaţii de politicieni. Dar şi în alte oraşe USR-PLUS a propus candidaţi tineri, entuziaşti, care însă nu au reuşit să se impună în faţa candidaţilor partidelor mari, PNL, PSD, UDMR în Transilvania.
Practic, Dominic Fritz a avut un proiect cu idei la îndemâna tuturor. A contat modul personal în care şi-a prezentat programul, dar şi inversarea priorităţilor devenite locuri comune. Dominic Fritz spune că oricine ştie spune că va face poduri şi şosele.
Nu acesta este lucrul cel mai important. Noul primar propune “refacerea infrastructurii culturale” a oraşului, propune “coagularea energiilor pozitive din oraş”.
După cum se ştie, Timişoara a fost desemnată Capitala Culturală Europeană a anului 2021. Din cauza pandemiei se amână pentru 2022 sau 2023. Fostul primar Robu miza pe acest proiect, acesta fiind câştigat în timpul mandatului său. Nu i-a folosit.
Contracandidatul său a venit cu o nouă abordare. Dominic Fritz a sesizat că, exact din cauza acestui proiect comunitatea culturală din Timişoara este dezbinată.
“Oamenii de cultură nu sunt cuprinşi în acest proiect”, spune noul primar. Nu este o mare filozofie. Este o simplă constatare.
La îndemâna oricărui candidat, ideile simple au lipsit din majoritatea programelor candidaţilor la funcţia de primar. S-au aruncat toţi la “atragerea de fonduri europene”, la promisiunea că vor realiza marile lucrări de infrastructură, drumuri, poduri, trotuare, parcuri etc.
Aşa cum spunea Dominic Fritz, poduri şi drumuri poate face oricine. Ce nu poate face oricine? Nu poate coagula energiile pozitive ale unei comunităţi. Nu poate înţelege rolul uriaş pe care-l are infrastructura culturală în devenirea unei localităţi.
Va reuşi să-şi impună viziunea tânărul, şi poate visătorul primar votat de timişoreni? El vorbeşte şi despre restructurarea aparatului primăriei, de nepotisme şi corupţie.
Are în vedere că şi Timişoara va avea de suferit din cauza crizei provocate de pandemie.
Nu ştim cât de bine înţelege germanul care a venit în România, fără să aibă vreo legătură cu această ţară, mecanismele politice, mentalitatea politicianului român, jocurile grupurilor de interese dintr-o localitate, indiferent de mărimea ei.
Fără îndoială, revelaţia alegerilor locale din 2020, Dominic Fritz merită urmărit cu toată atenţie. El poate fi un model demn de urmat, un învingător, dar poate deveni şi victima unui sistem administrativ şi politic anchilozat, conservator, în sensul cel mai rău al cuvântului. Multe oraşe din România şi-au creat o tristă faimă, de distrugătoare de visuri, de locuri din care oamenii, în special tinerii, fug. Există puţine oraşe atractive. Timişoara nu se număra printre ele, aşa cum nu se numără majoritatea oraşelor din Transilvania. Excepţiile sunt puţine, dar relevante. Dar Dominic Fritz nu este singurul candidat care pariază pe cultură. La Târgu Mureş, de exemplu, a câştigat alegerile un om de cultură, un bun manager cultural. Directorul Muzeului Judeţean, Soos Zoltan, a candidat ca independent şi a câştigat.
Începând chiar din acest mandat, va deveni o modă, se va extinde reţeaua primarilor care vor înţelege că, înainte de orice, cultura este principalul motor de modernizare a unei localităţi?
Ce altceva decât cultura, în cel mai larg sens al conceptului, poate conduce la coagularea energiilor pozitive ale unei comunităţi?
