
Ion Iliescu, unul dintre cei mai controversați lideri postdecembriști ai României, are o biografie marcată de drame personale. Deși a preferat mereu discreția în privința vieții sale private, detalii despre originile sale au ieșit la iveală de-a lungul anilor.
O copilărie zbuciumată
Potrivit unor surse istorice, bunicul lui Ion Iliescu – Vasili Ivanovici – ar fi fost un evreu rus implicat în mișcările bolșevice. Fugit din Rusia în contextul prigoanei țariste, s-ar fi stabilit în Oltenița în jurul anului 1895, unde și-a schimbat identitatea pentru a-și proteja familia.
Vasili s-a căsătorit cu Maria Savu, o româncă dintr-o familie cu un trecut controversat. Din această uniune s-a născut Alexandru Iliescu, tatăl fostului președinte. Mama biologică a lui Ion Iliescu, Maricica, era de origine bulgară, dintr-o familie modestă. Femeia nu vorbea bine limba română și avea un nivel de educație redus.
La doar un an de la nașterea lui Ion, tatăl său a fugit în Uniunea Sovietică. În 1932, mama naturală a murit, lăsând copilul în grija bunicilor din partea tatălui.
Mama adoptivă și influențele comuniste
În lipsa părinților, Ion Iliescu a crescut în casa bunicilor săi din Oltenița până la vârsta de opt ani. Ulterior, tatăl său s-a recăsătorit cu o femeie originară din Maramureș, care a devenit mama sa adoptivă. Aceasta fusese servitoare și bucătăreasă în casa Anei Pauker, lider comunist influent în anii ’40.
După întoarcerea în România, tatăl său a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru trădare de țară, fiind acuzat că milita pentru desprinderea Basarabiei și alipirea acesteia la URSS. A murit în 1945, când Ion avea doar 15 ani.
Ion Iliescu despre copilăria sa: „Tata era un simbol pentru mine”
Într-un interviu acordat revistei Tango, Ion Iliescu a vorbit deschis despre copilăria sa:
„N-am avut o viață de familie normală. Tatăl meu, un militant comunist, a fost plecat din țară, apoi închis. Am fost crescut de bunicii paterni până la 8 ani. Apoi, mama mea adoptivă – o femeie dârză, maramureșeancă – mi-a devenit mamă. Ei i-am spus întotdeauna «mama». Tata a fost un simbol, pentru că nu am apucat să trăim împreună.”
El a mai spus că una dintre surorile sale l-a luat în grijă în timpul războiului, devenind pentru el „a doua mamă”.
Fii primul care comentează