Asculta acest articolDacă ceea ce numim “campanie electorală“ ar fi un pui de urs scăpat de la grădina zoologică nu am ști unde se ascunde. Nu aleargă pe mijlocul drumului, nu se urcă pe acoperișuri în văzul tuturor așteptând să fie împușcat, asemeni puiului de urs din Sibiu.
Campania electorală a devenit o pasăre rară chiar în perioada sa de maximă expunere.
Oamenii așteaptă mai mult.
Așteaptă să-i vadă pe candidați flancați de texte din care să reiasă ce vor să facă dacă vor ajunge în Parlament. Așteaptă confruntări televizate din care să se poată deduce în mod clar cine este mai bun și merită ales.
Partidele sunt timorate. Nu știu ce au și ce n-au voie să facă, să spună. Partidele se simt vânate, întocmai ca puiul de urs. Lupta anti-corupție și-a pus amprenta pe comportamentul liderilor politici. Și asta este un lucru bun, însă are și un revers.
Lipsite de vigoare, dar și de posibilități financiare, formațiunile politice nu au mijloacele necesare pentru a ajunge la alegători. Nu au banii necesari pentru combustibil ca să se deplaseze în teritoriu, să bată toate coclaurile, nu și-au format echipe foarte mari de tineri care să împartă material de propagandă. Dacă mai adăugăm aici și interzicerea afișajului peste tot, avem în față tabloul celei mai lipsite de culoare campanii electorale.
Timpul urât este, de asemenea, un impediment, dar și lipsa de interes a guvernului care nu se obosește să informeze populația un lucru simplu: că pe 11 decembrie au loc alegeri parlamentare. Guvernul Cioloș ține să arate și prin lipsa de interes față de scrutinul electoral că este unul independent, dincolo de orice partid politic.
Guvernul se poartă ca și când ar fi Regina Angliei. Stă deasupra tuturor, nici n-aude, nici nu vede, nici nu-ndeamnă oamenii să meargă la vot. Singura participare pare să fie poza premierului cu sigla PNL pe câte un afiș la dimensiuni legale. Inert, lipsit de dinamică. La fel ca întreaga campanie electorală, fără nerv, fără ținte foarte clare.
Dar încercări de a dinamiza competiția electorală există. La vârf, președintele Iohannis și-a luat pe jumătate rolul de a ajuta partidul care l-a ajutat să devină președinte. Se împlinesc în aceste zile exact doi ani de la victoria sa. Câtă speranță plutea atunci în aer! Cât elan, câtă dorință de schimbare! Cu cât entuziasm au ieșit oamenii la vot!
De atunci clasa politică s-a schimbat. Au fost măturați o serie de politicieni, vârfurile corupției generalizate. Nu pare la prima vedere, dar în doi ani s-au schimbat multe, foarte multe lucruri. Avem acum un tablou ce pare fără viață. Partidele vor trebui să învețe că porcul nu se îngrașă în ajunul Crăciunului.
Pe viitor vor trebui să știe că trebuie să fie aproape de oameni tot timpul dintre alegeri, nu doar în perioadele de campanie electorală. Pe viitor vor trebui să se decidă din timp numele celor care se vor afla pe locurile eligibile din listele electorale.
Nu în ultima clipă să fie scoase din căciulă niște nume. Populația pe bună drepate se întrebă: cine sunt ăștia? Populația votează mai greu oameni pe care nu-i cunosc. Lipsa de notorietate ale candidaților este un obstacol între electorat și partide. Acest impediment trebuie depășit în acest timp scurt.
Politicienii cu experință – câți au mai rămas activi pot fi numărați pe degetele de la o mână – încearcă să dinamizeze scena politică pentru a trezi interesul față de alegeri. La PSD Liviu Dragnea și Victor Ponta, la ALDE Călin Popescu Tăriceanu fac mult zgomot, dar fără rezultate vizibile. Dar lipsa este compensată de faptul că la PNL au dispărut cu totul greii. Și asta se simte în sondaje. PSD continuă să conducă, PNL, stagnează sau dă în spate. Prima săptămână de campanie nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor. Nici măcar nu a fost dură și murdară.
