Asculta acest articolUn ultim sondaj dat publicitatii dupa congresul extraordinar al USL scoate in evidenta distanta uriasa dintre opozitie si putere. USL ar castiga alegerile parlamentare cu 59%, in vreme ce PDL ar obtine 13%. Cum s-a ajuns aici? Elementul determinant care a contribuit la mobilizarea fara precedent a unei aliante este o nefericita declaratie a lui Traian Basescu. Presedintele, fara sa-l intrebe cineva, declara ca daca USL nu obtine peste 50% plus unu la alegerile din toamna, el nu va desemna un premier din randurile ei.
Acest lucru i-a speriat pe liberali si social democrati deopotriva si s-au pus pe munca. Au tras pana cand majoritatea sondajelor ii creditau cu 50-51%. Vazand acest lucru, presedintele Basescu a mers mai departe. A declarat ca nu-l va numi pe Victor Ponta premier in cazul in care rezultatul PDL va fi mai mare decat jumatatea USL, aceasta fiind o alianta. USL-istii s-au ambitionat si mai mult si iata ca acum au de patru ori si jumatate mai mult decat PDL.
Nu este deloc normal sa se imparta in acest hal scena politica. Pe de o parte sa ai un asa-zis principal partid de guvernare prabusit de tot, iar pe de alta parte sa vezi cum se naste o forta politica de-a dreptul covarsitoare care nu stii in ce directie o s-o apuce odata ajunsa la putere. Cum va coabita un presedinte implicat intr-un razboi total cu cei care vor detine fraiele puterii legislative si executive? Cred ca domnul presedinte isi pune destul de des aceasta intrebare. Oare incearca sa gaseasca si o solutie sau nu se gandeste decat la continuarea razboiului?
Aparitia unui nou jucator ar fi trebuit sa readuca un minim echilibru. Dar Mihai Razvan Ungureanu, primit ca o mare speranta, nu misca impotmolita caruta a PDL. A incercat sa miste muntii din loc, prin privatizarea ratata a CUPRU MIN. Electoratul va face pana la urma conexiunile necesare si, probabil, consecintele vor fi si mai grave.
Se poate de pe acum aprecia ca solutia salvatoare nu este Ungureanu. PDL trebuie sa caute altceva. Poate ar fi momentul sa-si ia propria soarta in maini, sa nu se mai uite cu jind cand spre Basescu, iar mai nou spre Ungureanu. Si premierul acesta adus peste noapte in fruntea guvernului ar putea avea acelasi efect negativ, chiar pervers, asupra evolutiei PDL. Acest partid este ca un copil de gradinita pe care trebuie sa-l tina cineva de manuta in drum spre urnele de vot.
Dar problemele lui nu se termina. Ungureanu vorbeste deja despre statura lui de om politic si nu-si ascunde ambitia de a forma in jurul lui o forta de dreapta.
Obsesia dreptei l-a prins si pe el, ca si cum dreapta in sine ar insemna ceva extraordinar. Coagularea, cuvant la moda, nu se poate face pe un corp strain. Ea trebuie sa vina din interior si sa faca un singur lucru: sa salte partidul de la 13% la 30-35%. Abia din acel moment am putea vorbi despre normalitate.
Nu trebuie trecuta cu vederea ascensiunea unui partid fara structuri. PPDD creste ca voinicul din poveste ajungand pe locul doi, cu doua procente peste PDL. Vorbim despre un partid care promite anularea tuturor taxelor, scutirea pe un an de zile de a plati rate la banci si alte bazaconii. Acolo sunt votantii democrat liberalilor. Mai degraba le-ar lua inapoi de la Dan Diaconescu decat sa se tina de poalele lui Basescu si Ungureanu sau sa se arunce ca o fiara turbata asupra opozitiei. PDL se autodistruge din lipsa unui cap limpede. Nu cele 59 de procente ale USL ar trebui sa ne ingrijoreze, ci amaratele de 13 procente ale PDL.
Dar tocmai cand eram gata sa juram ca USL este indestructibila ca o stanca, si de aici i se trage forta, in PNL Bucuresti a intrat zazania. Crin Antonescu da de pamant cu primarii de sectoare, inlaturandu-i de la sefia filialelor. Andrei Chiliman, candidatul foarte bine plasat in sondaje, se pregateste de duca. In aceste conditii, nu peste multa vreme, se vor echilibra fortele politice. E posibila o ruptura in PNL? De ce nu?
Fii primul care comentează