Image 1
Image 2

MIGRAȚII ȘI SCHIMBĂRI DEMOGRAFICE

Emigrația economică inversă: America pleacă spre Est

Emigrația economică inversă:  America pleacă spre Est
În 1931, o agenție comercială sovietică din New York a anunțat că oferă aproximativ 6.000 de posturi în URSS. Cererile au fost copleșitoare: peste 100.000 de oameni și-au exprimat dorința de a emigra în Uniunea Sovietică. În acel an, aproximativ 10.000 de americani au fost angajați oficial în URSS, în special în sectoarele industriale, în cadrul unei emigrații organizate și aprobate de statul sovietic.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Ce-i atrăgea? O imagine promovată cu grijă de propaganda sovietică: locuri de muncă pentru toți, salarii stabile, hrană din belșug și o societate fără șomaj sau inegalitate. New York Times scria în februarie 1931 că URSS va asista în următorii ani la un „potop de imigrație comparabil cu afluxul în Statele Unite în deceniul dinaintea Primului Război Mondial”. Moscova, Leningrad și marile orașe sovietice s-au umplut de americani, majoritatea muncitori calificați, ingineri sau tehnicieni.

 

Au fondat școli anglo-americane, au adus baseballul în URSS – până și autoritățile sovietice au început să considere introducerea acestuia ca sport național. Era, aparent, o perioadă de deschidere și colaborare.

 

Stalinismul nu iartă: de la integrare la epurare

 

Însă această perioadă de entuziasm s-a dovedit a fi scurtă. Spre sfârșitul anilor 1930, climatul politic din URSS s-a schimbat radical. Paranoia lui Stalin a crescut odată cu epurările interne, iar încrederea în străini – chiar și în cei care își dăduseră viața peste cap pentru a lucra în URSS – a început să dispară.

 

Majoritatea imigranților americani au devenit victime ale sistemului represiv stalinist. Eticheta de „spion” sau „agent capitalist” putea fi aplicată cu ușurință oricui vorbea o limbă străină sau păstra legături cu Occidentul. Mulți dintre acești americani au fost arestați, trimiși în lagărele de muncă forțată (gulaguri), sau chiar executați în timpul marilor epurări din 1937–1938. Arhivele sovietice deschise după 1991 au scos la iveală sute de cazuri documentate.

 

În ciuda prăbușirii piețelor mondiale, URSS a continuat cu și mai multă determinare implementarea Primului Plan Cincinal (1928–1932), care urmărea industrializarea rapidă și colectivizarea agriculturii. Economia planificată, izolată în mare măsură de piețele internaționale, nu a fost afectată în mod direct de colapsul bursei americane – ba chiar liderii sovietici au privit criza occidentală ca o „dovadă” a eșecului capitalismului.

 

Criza mondială a servit, de fapt, ca un combustibil ideologic. Stalin și propaganda oficială au folosit suferința din Occident ca justificare pentru consolidarea unui sistem autoritar și centralizat. În timp ce milioane de oameni mureau de foame în timpul foametei din Ucraina (Holodomor), presa sovietică prezenta imaginea unei URSS în plină construcție socialistă, spre care „inclusiv americanii fug să muncească”.

Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*