Asculta acest articolCine a fost geograful francez care a trasat harta României Mari: Emmanuel de Martonne, savantul care a modelat granițele unei națiuni
“Munții Carpați sunt coloana vertebrală, locul unde s-a păstrat românismul.” – Emmanuel de Martonne
Emmanuel de Martonne este numele care stă în spatele faimoasei hărți a României Mari, un document geografic de o importanță colosală, care a jucat un rol esențial la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Geograful francez nu a fost doar un expert tehnic, ci un veritabil prieten al României, un cercetător pasionat care a înțeles sufletul și structura acestei țări într-un mod pe care puțini occidentali l-au reușit.
Un francez îndrăgostit de România
Născut pe 1 aprilie 1873 în Franța, Emmanuel de Martonne a ajuns pentru prima oară în România în anul 1898, la vârsta de 25 de ani, la îndemnul istoricului român Pompiliu Eliade. A fost profund impresionat de peisajele, cultura și oamenii din spațiul românesc, iar pasiunea sa s-a transformat într-o carieră de excepție dedicată studiului acestei regiuni.
A învățat limba română, a călătorit pe jos prin munți, a analizat relieful și a întocmit hărți detaliate. Munții Făgăraș l-au fascinat atât de tare încât i-a numit “Alpii Transilvaniei”, iar despre Carpați spunea că sunt coloana vertebrală a României — “locul unde s-a păstrat românismul”.
Autorul hărții României Mari
Punctul culminant al carierei sale a venit în timpul Conferinței de Pace de la Paris, când Emmanuel de Martonne a fost desemnat expert al Comitetului de Studii. Harta pe care a realizat-o — construită pe baza unor cercetări minuțioase, studii de teren și o înțelegere profundă a realităților geografice, demografice și culturale — a fost folosită pentru argumentarea revendicărilor teritoriale ale României după Primul Război Mondial.
El nu s-a limitat la principiul etnic în trasarea granițelor, ci a ținut cont de infrastructura, continuitatea teritorială și interdependențele dintre regiunile istorice românești. Tocmai această abordare complexă a dus la acceptarea recomandărilor sale de către marile puteri ale vremii, determinând granițele recunoscute oficial prin tratatele de pace.
Contribuții științifice impresionante
Între 1899 și 1933, Emmanuel de Martonne a publicat 63 de lucrări științifice despre România, majoritatea fiind referințe fundamentale în geografia europeană. A susținut două teze de doctorat, una în litere și alta în științe, ambele având ca temă România. A pus bazele geografiei umane, prefigurând sociologia și antropologia moderne în spațiul românesc.
În 1912, Academia Română l-a ales membru corespondent, iar în 1919, în semn de recunoaștere a contribuției sale decisive la crearea României Mari, a fost numit membru titular.
Mai mult decât un geograf: un constructor de punți
De Martonne nu a fost doar un cercetător, ci și un diplomat neoficial. Într-un context politic tensionat, în care premierul francez Georges Clemenceau avea rezerve față de conducerea românească, savantul a reușit să despartă imaginea României ca națiune de antipatiile personale ale liderilor. Astfel, el a devenit o voce de echilibru și obiectivitate, pledând pentru drepturile istorice ale românilor.
A fost fondatorul Institutului Francez de Studii Înalte din București, precursorul actualului Institut Cultural Francez, întărind legăturile culturale dintre cele două țări.
Moștenirea lui Emmanuel de Martonne
Emmanuel de Martonne a murit în 1955, în Franța, la vârsta de 82 de ani. A rămas în istorie nu doar ca geograful care a trasat granițele României Mari, ci și ca un simbol al colaborării franco-române, un savant care a văzut dincolo de granițe și a înțeles esența unei națiuni.
Astăzi, harta sa este un reper fundamental în istoria geopolitică a Europei de Est, iar numele său trebuie rostit cu recunoștință ori de câte ori vorbim despre România Mare.
Fii primul care comentează