Asculta acest articolPromisiunile se schimbă de la mandat la mandat. Nu trebuie să mergem prea departe în timp. Cine-și mai aduce aminte de sloganul “Dreptate până la capăt”? Ce promisiuni avansa USL în 2012 pentru a fi votat într-o proporție covârșitoare, de aproape două treimi? Ce promitea Traian Băsescu? Dar Klaus Iohannis? Își mai poate azi imagina cineva că Ion Iliescu a fost votat pentru că promitea “liniște”?
Întotdeauna rămân în memoria colectivă doar excesele. PSD, după ce va împărtăși soarta tuturor partidelor, va licări în memoria alegătorilor ca partid care a promis majorări cu mult peste posibilitățile economiei. Dar intrând într-o perioadă de mercantilism social nu avea cum să vină cu alte promisiuni și să fie votat într-o proporție atât de mare. PNL nu a înțeles că promisiunile pe care le avansa nu erau la modă. Nu a realizat că “statul de drept” și “anticorupția” sunt abstracțiuni care nu puteau sta alături de “vom majora salariile”.
Paradoxal este că fiecare partid, din inerție și din teamă, continuă să cânte pe aceleași strune. “Moda” pentru PSD este creșterea veniturilor de la stat, iar PNL nu se poate desprinde de “penalismul” care electoral nu și-a dovedit eficiența.
S-a vorbit și încă se vorbește despre politica pragmatică. Nu este cazul în această perioadă. Nimic din ceea ce se face nu pare să aibă nicio logică. Ce promisiuni vor fi la modă peste aproape patru ani, la viitoarele alegeri? Judecând după ce se petrece în acest prim an de mandat, este extrem de dificil să prevezi cum va evolua PSD, cu ce program va veni PNL sau, cine știe, o a treia forță. Moda este imprevizibilă.
Klaus Iohannis, atunci când propunea organizarea unui referendum, se gândea să traseze o primă direcție spre care să se îndrepte toate partidele și care să capteze atenția opiniei publice și să pregătească electoratul pentru campania prezidențială din 2019. Protestele din această iarnă au lansat o modă, dar ca orice modă va trece. Avântul nu are cum să țină încă trei-patru ani. Nu s-a lansat un program, nu există nicio proiecție pentru viitor. Dar asta nu înseamnă că nu vor exista consecințe. Moda în politică, oricât de scurtă ar fi, lasă urme. Cu fiecare slogan, cu fiecare promisiune, onorată sau nu, se pune o piatră de temelie pentru o societate democratică. Sau pentru o pseudo-democrație. Noi încă nu știm cu siguranță spre ce ne îndreptăm.
Dacă un partid câștigă niște alegeri datorită unui program populist, demagogic, tot atât de adevărat este că și partidele care pierd alegerile au un arsenal demagogic la fel de nociv. Ce poți alege din discursul partidelor de opoziție, idei care puse cap la cap să formeze un tot unitar, o alternativă la actuala guvernare? :abloane, clișee verbale, lucruri comune. Nimic nu se leagă astfel încât să avem un set de reguli, o filozofie politică valabilă în timp, dincolo de moda trecătoare. Ceea ce a rămas până acum este sentimentul comun că întreaga clasă politică este incapabilă, coruptă, neprofesionalizată. Dar cât poate dura asta și ce se câștigă criticând la infinit aceeași stare de lucruri? Va veni altă modă, se vor lansa alte slogane și structural nu se va schimba nimic.
