Asculta acest articolNiciodata nu am inteles cum de gasesc unii placerea in corida. Care manifestare, indiferent de ce adancimi filosofico-antropologice ne servesc unii, inseamna ca o gramada de oameni platesc sa vada cum un taur este ucis, dupa o mica chinuiala. Ca sa intelegeti ca nu sunt ceva sclifosit care da ochii peste cap a scarb si a indignare cand vede sange de animal, va spun ca in copilarie am tinut si eu de porc atunci cand macelarul ii sectiona jugulara si am si taiat capul unor gaini. Nu mi-a placut. Chiar deloc. Dar era ce trebuia facut ca si copil, la bunicii mei la tara, acolo unde adoram sa imi petrec vacantele. Era un fel de rit pe care trebuia sa il trec, ca sa arat ca sunt de-al lor. Nu mi-a placut, zic, dar am facut-o. Pentru ca uciderile astea aveau o finalitate practica: omoram ca sa mancam. Acum, e drept, suntem scutiti de la a tine de porc sau a ucide. Acum ucid altii pentru noi si noi doar mancam. Si nu ne mai punem deloc problema ca a fost o fiinta ceea ce bagam in gura, pe care, daca am fi avut-o prin preajma, poate am fi botezat-o sau copiii nostri s-ar fi jucat cu ea. Dar acest fariseism, daca vreti, face parte din stilul nostru de viata. Este, ca sa zic altfel, necesar pentru ca viata noastra, asa cum o stim, sa mearga inainte. Dar corida? Zau daca o inteleg. A gasi placere in a vedea, savura cum este ucisa o fiinta in fata ochilor tai doar de placerea de a o vedea ucisa este ceva peste putinta mea de intelegere. O fi ceva ritual de trecere pentru unii, caci daca va uitati in tribune veti vedea foarte multi tineri, chiar adolescenti acolo. O fi, nu zic, dar io tot nu inteleg. De aceea, pe undeva, nu ma mira ca se intampla ce vedeti in filmuletul care circula pe toate canalele in care taurul sare in tribuna si-i ia la coarne pe spectatori. Adica victima reactioneaza. Caci nu taurul e the bad guy aici, ci chiar noi, aceste fiinte inteligente, cu bun simt si cu o responsabilitate teribila pentru umanitatea pe care o reprezentam.
Cristian China Birta
Fii primul care comentează