Februarie, luna clarificărilor în PSD, PNL și PDL

Asculta acest articol

Cele trei partide parlamentare au făcut foarte rapid trecerea de la războiul cu tunurile la lupta de baionetă, corp la corp. PSD ocupă de departe primul loc. Aici se duc lupte adevărate. În joc este cariera unor oameni, iar pe termen lung se scoate la mezat viitorul social-democrației. În PNL spiritele nu sunt chiar atât de neliniștite, dar o surpriză nu este exclusă. O parte dintre liberali au început să se plictisească de discursurile lui Crin Antonescu și Ludovic Orban. Cei doi par să fi descoperit dulcele limbaj al opoziției din perioada unor politicieni precum Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu, Ion Rațiu, dar și Emil Constantinescu, Ana Blandiana. Într-un cuvânt, ei se înscriu în buna tradiție a opoziției care sare în apărarea drepturilor și libertăților fundamentale amenințate de o putere cu apetit pentru dictatură. În realitate lucrurile sunt mai simple: a fi sau a nu fi la guvernare. Într-o democrație adevărată, restul sunt mofturi. Deci, pe măsură ce vocea celor care vor la guvernare se va auzi tot mai puternic, în PNL vor apărea probleme tot mai mari.
La PSD nu sunt probleme de acest gen. Tocmai de aceea o alianță a celor două partide bazată strict pe formarea unei opoziții unite nu se poate realiza în acest moment. După marea curățenie de primăvară situația se va prezenta cu totul diferit. În caz că Adrian Năstase revine la conducere, șansele ca liberalii să se apropie de PDL cresc. Prin ricoșeu, scad șansele lui Crin Antonescu de a-și păstra funcția de președinte. Mai clar, relațiile dintre PSD și PNL se bazează pe o relație personală Geoană-Antonescu. Alți lideri înseamnă  automat alte direcții.
Deși în PDL se înregistrează anumite mișcări de trupe, deocamdată ele se află în stadiul de tropăituri pe loc. Democrat-liberalii ar face bine să aștepte limpezirea lucrurilor în celelalte partide. Discuțiile pe simboluri, pe nivelul de pregătire al cadrelor, maschează rivalități între diferite persoane. Cezar Preda împotriva lui Radu Berceanu, noii veniți, liberalii lui Stolojan, plus oamenii lui Băsescu, împotriva grupului din vechiul PD. Loc de certuri și dispute încape și în PDL, dar îi opresc criza și responsabilitățile enorme ale celei mai grele guvernări din ultimii ani. Apoi nu se știe cum va reacționa Traian Băsescu. Cei care critică partidul au girul președintelui? Nu știu nici măcar “greii” partidului ce mustățește Băsescu.
Dincolo de disputele dintre persoane, toate cele trei partide trec printr-o criză de identitate. PDL nu a făcut pasul decisiv spre dreapta. PSD a alunecat prea mult spre centru, deciziile cu nuanțe liberale făcându-l să piardă din electorat. PNL se autodefinește ca singura formațiune autentică de dreapta, dar de ani buni nu colaborează decât cu stânga. Se pune apoi problema liderilor. Ei au luptat într-o campanie electorală dură, în care și-au format niște automatisme. Mai pot ocupa funcția supremă? Vremurile s-au schimbat. Nu ar fi cazul să se schimbe și oamenii?
Se vorbește în continuare despre partide și politicieni și mai puțin despre sindicate, despre nemulțumiri, despre șomaj. Mai devreme sau mai târziu, dacă nu se vor vedea semnele unei reveniri economice, protestele populare vor împinge în afara interesului general jocurile politice.