Asculta acest articolDe câteva zile trustul de presă Antena prezintă lista de protocol a fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu. Ziarul Jurnalul Național dă pe larg lista produselor, iar Antena 3 dezbate subiectul seară de seară. Este de remarcat în primul rând că subiectul nu a fost preluat de restul mass media. Deci nu se multiplică în progresie geometrică, așa cum se întâmplă cu alte teme. Presa locală, care deține poderea la nivel de țară, nu s-a arătat interesată. Prin urmare MRU este pe cale de a scăpa cu fața curată. Imaginea lui nu va avea de suferit în mod fatal.
|inând seama de apropierea campaniei electorale, un atac furibund la adresa unui candidat îi diminuiază acestuia șansele de reușită. El poate intra în campanie cu moralul la pământ. Fiind și un lider foarte vizibil, cu atât mai mult este necesar să afișeze o figură optimistă, luminoasă, figura unui om gata să se sacrifice pentru binele celor mulți și neajutorați.
MRU este un produs al culturii și civilizației din țările române de la granița dintre comunism și capitalism. A ieșit și “afară” cum se spune. Este normal să utilizeze produse fine, precum cele prezentate în lista de protocol. Din moment ce nu există o revoltă generală se pare că poporul acceptă acest lucru. Așa cum a acceptat-o și chiar a apreciat-o pe doamna Elena Udrea.
Figura filfizonului în politică nu a fost inventată acum, odată cu lista lui Ungureanu. Lista lor ar putea începe cu primul premier post-comunist, Petre Roman. Istoria apocrifă a sloganelor va consemna versurile strigate de femei la mitinguri< “Nu vrem bani/Nu vrem valută/ Unde-i Petre să ne …”. Era o formă de a accepta politicianul curățel, dat cu parfum, bine îmbrăcat. Adrian Năsatse trecea drept un filfizon, ceea ce nu l-a împiedicat să devină un politician de anvergură. Călin Popescu Tăriceanu a fost în tinerețe prezentator de modă, la maturitate devenind un domn stilat, cu gusturi fine. În ciuda faptului că dădea cu coasa, nici Emil Boc nu a fost un grobian. Victor Ponta însuși se înscrie pe linia aceasta. Spre deosebire de Traian Băsescu. Președintele ar putea intra mai degrabă în rândul politicienilor duri, grobieni, al animalelor politice nepieptenate, neîngrijite. Cam pe acolo se află și Vasile Blaga, liderul alianței de dreapta.
Filfizonul și grobianul reprezintă extremele, grosul politicienilor fiind reprezentate de personaje neinteresante, comune. Imaginea proastă a politicianului român vine de la toți, dar în procente diferite. Depinde de cum și cât de interesat este fiecare de propria imagine. MRU, orice s-ar spune, și-a construit o imagine, a investit în propria imagine atât de mult încât toate sondajele îl plasează printre favoriți. Chiar și la modul figurat, parfumurile, șervețelele și celelalte produse cosmetice din lista Antenei 3, au contribuit la conturarea unei imagini de politician rasat.
Nu poți lovi din stânga, gen “poporul moare de foame și ăștia se dau cu parfum” atâta vreme cât tu însuți ești șpreiat, parfumat, dat cu gel. În fond ajungem la aceeași problemă< demagogia de stânga versus demagogia de dreapta. Ar trebui să fie trasată o linie între filfizonul de dreapta și grobianul de stânga. Dar figurile politicienilor se întrepătrund, ei înșiși trec dintr-o tabără în alta, fără să-și facă probleme de conștiință, fără remușcări. Dacă MRU va ajunge din nou prim ministru, cu siguranță va consuma aceleași produse de protocol. Filfizonii și grobienii nu se schimbă niciodată. În timp, ei ajung doar să-și creioneze altă imagine, folosindu-se cu abilitate de infinitele mijloace de măsluire a realității de către mass media patronată de politicieni. Atâta vreme cât politicienii vor avea dreptul să aibă trusturi de presă vom asista la campanii de presă din care nu vom afla niciodată adevărul.
