Asculta acest articolIndiferent de tematică, indiferent de conjunctură, premierul-femeie rămâne un politician egal cu sine. Abordează cu aceeași pasiune, sau lipsă de pasiune, întâlnirile cu un cetățean oarecare, ca și întâlnirea cu șeful statului.
Fie că vorbește despre salarii, fie despre desecretizarea protocoalelor SRI, are aceeași expresie – sau lipsă de expresie – a feței. Nu pare să o entuziasmeze nimic, precum nu pare să fie atinsă nici măcar de o ușoară astenie de primăvară.
Dată fiind această dispoziție liniară, distantă, față de toate problemele, Viorica Dăncilă este greu de criticat. Deși nu se impune ca o mare personalitate, este intangibilă. Ce dacă anului 2020 îi zice douăzeci-douăzeci? Sună foarte frumos. Pentru o clipă parcă ne scoate din timp.
Am parcurs douămiidouăzeci de ani și nu pare să fi învățat mare lucru. Cel puțin despre războaie. Nu mai departe decât secolul trecut, omenirea a trecut peste două războaie mondiale și două dictaturi.
Dar premierul Dăncilă nu este preocupat de asemenea probleme. Nu o atinge nimic ce nu ține de prerogativele funcției.
Lipsa de sensibilitate la atacuri – la cele venite din partea opoziției – creează dificultăți adversarilor.
Nu știu de unde să o apuce. Un ultim exemplu este trecerea Institutului de Statistică în subordinea guvernului, personal în subordinea prim ministrului. PNL îi cere demisia. Ce răspunde doamna prim ministru? Nimic. Nu intră în dialog, nu acceptă nicio provocare.
Cu toate aceste calități native Viorica Dăncilă nu este un premier care se impune. Despre predecesori se spunea că periclitează poziția lui Liviu Dragnea. În jurul lui Sorin Grindeanu, și mai cu seamă în jurul lui Mihai Tudose, s-au creat grupuri, mici nuclee de putere.
Este și motivul real pentru care au fost demiși. În jurul actualului șef al guvernului este vid. Nu se aude că ar ieși la întâlniri informale sau că ar primi la palatul Victoria persoane anti sau pro-Dragnea. Nu se aude nici măcar că s-ar întâlni în secret cu Liviu Dragnea. Pare să fie o păpușă singuratică.
Cu cine seamănă? Putem găsi corespondenți în șirul de premieri care au condus vremelnic guvernul României? Cuminte și ascultătoare ca Nicolae Văcăroiu (față de Ion Iliescu) fidelă ca Emil Boc (față de Băsescu), Viorica Dăncilă pare să fie persoana ideală pentru situația specială actuală, când șeful partidului de guvernare nu poate fi numit în funcția de șef al guvernului din cauze judiciare.
Pare să fie făcută pentru a deveni marionetă. Desigur, mai există asemenea persoane în diferite funcții. Fidelitatea față de șeful organizației județene de partid este esențială la nivelul funcțiilor din teritoriu.
Cei fideli, cei care nu ies din cuvântul șefului politic au viață lungă în funcțiile în care sunt numiți tocmai pentru că nu numai că nu ies din cuvântul lui, ci îi intuiesc dorințele șefului. Este vechea poveste cu mielul blând.
Totuși, până la urmă și Viorica Dăncilă este om politic și nimic ce este specific politicii nu poate să-i fie străin. Are ambiții pe care și le ascunde foarte bine. Are, cu siguranță, nemulțumiri, dar nu se exteriorizează. Poate că, seara, ajunsă acasă, izbucnește în plâns. Poate că își freacă mâinile și-și spune: și azi i-am păcălit.
Sunt situații care decurg din aserțiunea că fiecare om politic este un actor care joacă un rol. Finalul piesei nu se știe niciodată. Totuși, cum ar fi PSD dacă Viorica Dăncilă, dacă i s-ar întâmpla ceva lui Liviu Dragnea, ar deveni președintele partidului?
