Guverne din ce în ce mai neputincioase în fața haosului

Asculta acest articol

Un guvern este bun pentru țară când există voință politică. Așa cum cuvântul “reformă” a ieșit din vocabularul curent, la fel a trecut în uitare și conceptul  utilizat în urmă cu zeci de ani: voință politică. Pe scurt ce semnifică, ce înseamnă voința politică în cazul unui partid?  A face ceea ce trebuie să faci fără să te gândești la beneficiile electorale. Care dintre partidele existente nu pune în față roadele electorale pe care vrea să le obțină înainte de o însămânța ogorul? Partidele nou apărute, autodefinite ca “suveraniste”, dar cunoscute ca populiste sau naționaliste, sunt la modă în toate țările cu tradiție democratică. Mai nou, după victoria lui Donald Trump, se folosește un termen personalizat, trumpism. Adepții sunt fascinați, încearcă să se apropie de Trump ca de niște moaște, alții sunt îngroziți de direcția pe care o imprimă noua politică americană.

Sub președinția lui Trump SUA vrea să facă din Canada cel de-al 51-lea stat american, vrea să ocupe Groenlanda și Fâșia Gaza, iar războiul din Ucraina se poate termina prin cedarea către Rusia a zonelor ocupate de armata rusă. În plus, Ucraina trebuie să cedeze Americi spre exploatare subsolurile bogate în litiu, un zăcământ rar utilizat pentru reîncărcarea bateriilor din telefoane, laptopuri, mașini electrice.

Federația Rusă a ocupat deja cel puțin două zăcăminte de litiu. Prin urmare Trump și Putin au ce împărți în Ucraina în schimbul păcii. Am amintit câteva direcții spre care se îndreaptă lumea în configurarea noii ordini mondiale. Desigur, nu poate fi omisă intenția lui Trump de a nu mai susține financiar NATO lăsând țările din UE să se apere singure. Intră în discuție și retragerea soldaților americani din România, precum și dezafectarea scutului de la Devesel.

Trump face exact ce a promis în campania electorală. Noul convertit la trumpism, Victor Ponta, sugerează guvernanților, noului președinte interimar Ilie Bolojan să vorbească cu Donald Trump. El însuși face naveta București-Washington, fascinat de modul în care Trump schimbă fața Americii și a lumii.

Dăm exemplul lui Ponta nu doar pentru simpatia lui pentru noua politică americană, ci pentru admirația pe care nu și-o ascunde față de Călin Georgescu.
Dacă acest nou curent politic, indiferent că se cheamă suveranism, populism sau de-a dreptul extremism de dreapta, l-a prins și pe un fost prim ministru social democrat înseamnă că lumea într-adevăr se află la o răscruce.

Nu este o noutate. Transformările politice din perioada interbelică au condus la cel de-al doilea război mondial, implicit la apariția regimurilor comuniste din sfera de influență a URSS-ului. În aceste condiții geopolitice România și-a organizat alegerile parlamentare și prezidențiale, în același an în care aveau loc și alegerile europene și locale. Mai rău nu se putea.

Numai că anul cel mai electoral nu s-a terminat în 2024, ci s-a extins până spre jumătatea anului 2025. Grație partidelor nou apărute, AUR, SOS România, POT, au avut ocazia să candideze persoane cu o pregătire politică și profesională discutabilă. Naționalismul nu a cuprins doar România și fostele țări comuniste, ci este prezent în țări cu foste democrații consolidate, Austria, Germania, Franța, Italia,  Spania, Țările de Jos. Practic nu există țară europeană necontaminată de un gen de extremism amestecat cu un populism radical.

Lucrurile sunt mai simple decât par. Rețelele de socializare, gratuite, sunt mediul propice de dezvoltarea a tuturor teoriilor anti-sistem. În numele libertății de expresie pot fi promovate toate soiurile de extremisme. În cazul televiziunilor, extremismul, sub masca  promovării suveranismului, aduce rating, aduce popularitate. Este doar o simplă modă trecătoare sau  ani în șir, decenii întregi de aici înainte lumea va fi așa de haotică așa cum ni se înfățișează acum?

Un prim răspuns vom avea după alegerile federale din Germania care vor avea loc în 23 februarie. Dacă partidul extremist AfD va avea o pondere mare în Bundestag criza europeană, inclusiv în România, se va accentua.                                                  Partidele democratice, din ce în ce mai nepopulare, vor genera majorități parlamentare și guverne din ce în ce mai fragile, mai neputincioase.