Asculta acest articolPână acum dintre miniștrii Cabinetului Ponta au ieșit în evidență doar cei care au greșit. Ioan Mang numit la Educație și retras după acuzația de plagiat, are mai multă notorietate decât alți trei-patru miniștri onești la un loc. Alți miniștri demiși, sau care au demisionat din proprie inițiativă, ocupă primele pagini ale ziarelor, în vreme ce foștilor colegi rămași în guvern abia dacă le știm numele. Cineva s-ar putea întreba dacă asta este de bine sau de rău? De ce ar trebui un ministru să fie discret?
Sau de ce ar trebui să transmită cu ce se ocupă zi de zi? Este o chestiune de opțiune proprie sau există o directivă nescrisă care îi obligă să nu spună ce fac? A tăcea este totuna cu a nu face nimic. Guvernul Boc își reproșa că a avut mari deficiențe de comunicare și din cauza aceasta a devenit atât de nepopular. Fostul premier Boc spunea că dacă ar fi explicat populației de ce a luat o măsură sau alta imaginea guvernului său nu s-ar fi erodat atât de mult.
După cum se vede, din greșelile altora nu învață nimeni. Și Guvernul Ponta parcă ar fi făcut legământul tăcerii. Cu o singură excepție: să spună tot despre Traian Băsescu. În rest doar frânturi de mesaje, lucruri făcute și spuse pe jumătate. Faptul că are un mandat limitat, până la alegerile parlamentare, crede Victor Ponta că și responsabilitatea îi este limitată. Nimeni nu acceptă așa ceva.
Iar dacă USL va suferi o erodare accelerată până în decembrie, la alegeri, se va datora tocmai acestui mod de a gândi. Este o fugă de responsabilitate rar întâlnită. Un mandat limitat avea și Mugur Isărescu, înaintea alegerilor din 2000. Dar acel guvern într-un timp scurt a luat măsuri care au dus la prima creștere economică după mulți ani de criză.
Nu vedem niciun semn că guvernul actual ar avea o strategie diferită față de fostul guvern PDL. Micile retușuri, dezvăluirile despre afacerile foștilor miniștri, nu suplinesc lipsa de soluții. USL a preluat unele practici de la Traian Băsescu pe care le critica înainte pentru a le utiliza în scop electoral.
Forța unui guvern constă în unirea eforturilor tuturor miniștrilor într-o direcție bine stabilită. Înspre ce se îndreaptă acest guvern? Pare să aibă o singură țintă: alegerile parlamentare din 9 decembrie. În rest combate ca și când s-ar afla în opoziție. Elena Udrea, Adriean Videanu au făcut afaceri în spatele funcțiilor pe care le-au deținut, dar mai degrabă populația ar fi interesată să afle ce fac miniștrii care le-au luat locul.
Cuvântul de ordine pare să fie discreția absolută. Probabil că lucrează, este posibil să aibă o agendă încărcată zi de zi. Dar unde se vede? Cui spun ce fac? Comunicarea este la pământ. Nici măcare numele noilor miniștri nu sunt cunoscute decât într-o foarte mică măsură. O morișcă stricată precum Mihai Neamțu, să zicem, este mai cunoscut decât jumătate dintre miniștrii guvernului Ponta la un loc.
Mihai Răzvan Ungureanu, deși vorbește în dodii, începe să se bucure de o mai solidă notorietate și credibilitate decât reprezentanții actualei puteri. Deseori de la discreție la neputință nu este decât un pas. Poate că guvernul Ponta vrea să comunice, dar nu are această capacitate. Dată fiind această deficiență majoră campania electorală promite să fie foarte interesantă. Cine va vorbi mai mult și mai convingător? În trei luni se pot schimba multe
