„Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inimă română / Să-nvârtim hora frăției / Pe pământul României!” sunt versurile pe care toți le-am auzit și fredonat măcar o dată, ele fiind simboluri ale unității și frăției românești. Publicată pe 9 iunie 1856 în gazeta „Steaua Dunării”, poezia „Hora Unirii” de Vasile Alecsandri, pusă pe muzică de Alexandru Flechtenmacher, a devenit imnul neoficial al unirii românilor. Anual, la 24 ianuarie, românii celebrează „Mica Unire”, iar Hora Unirii acompaniază aceste momente încă din 1859, când alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești a făcut realitatea visul unirii. „Hora Unirii”, numită de Mihai Eminescu „cea mai frumoasă horă a neamului românesc”, rămâne o emblemă a unității și identității naționale.
Bardul din Mircești
Născut pe 21 iulie 1821 în Bacău, Vasile Alecsandri este una dintre figurile cele mai importante ale literaturii și politicii românești. De-a lungul vieții, și-a câștigat renumele de „Bardul din Mircești”, moșia unde și-a petrecut copilăria și a creat unele dintre cele mai importante opere. După o perioadă de studii în Franța, unde a oscilat între medicină, chimie și literatură, Alecsandri s-a întors în țară, debutând literar în 1840 cu nuvela romantică „Buchetiera de la Florența” în revista „Dacia Literară”, fondată de prietenul său din copilărie, Mihail Kogălniceanu. Implicarea sa literară a inclus și teatrul, unde a creat personaje memorabile precum Coana Chirița, iar piesele sale, inclusiv „Despot-Vodă” și „Fântâna Blanduziei”, au fost puse în scenă de Teatrul Național București.
„Revolta poeților români” și „Hora Ardealului”
În 1848, odată cu revoltele ce agitau Europa, Moldova a cunoscut o mișcare naționalistă cunoscută drept „revolta poeților români”, din rândul căreia Alecsandri a fost unul dintre lideri. După înfrângerea mișcării, Alecsandri a fost exilat și a trecut prin Transilvania, unde a publicat „Hora Ardealului”, poezie similară cu Hora Unirii. Această creație a devenit ulterior cunoscută și datorită interpretării lui Nicolae Furdui Iancu prin cântecul „Noi suntem români”.
„Românul s-a născut poet”
Alecsandri s-a întors în Moldova după doi ani de exil, mai dedicat ca oricând mișcării naționale. Publicarea poeziilor populare, precum „Miorița” și „Toma Alimoș”, au marcat dorința sa de a promova valorile tradiționale românești. În 1852, prima colecție de poezii populare, „Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești)”, a fost urmată de volumul „Doine și lăcrămioare”, din care „Andrii Popa” a devenit cunoscută în varianta muzicală a trupei Phoenix. În prefața unei antologii de poezii populare, Alecsandri afirma cu convingere că „românul s-a născut poet”.
Unirea, „cheia de boltă a edificiului național”
După epoca revoluționară pașoptistă, Alecsandri a susținut activ mișcarea unionistă, fondând revista „România literară” în 1855 și, alături de Kogălniceanu, gazeta „Steaua Dunării”. În paginile acesteia, pe 9 iunie 1856, publică „Hora Unirii”, o poezie care avea să devină simbolul visului său unionist. Flechtenmacher, compozitorul care a dat viață versurilor sale, a creat melodia într-o singură zi, știind că Hora Unirii urma să devină cântecul emblematic al unui moment de importanță națională.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești a deschis drumul unificării, iar Vasile Alecsandri a jucat un rol esențial în acest proces, atât prin poezie, cât și prin implicare politică. În calitate de ministru de externe al Principatelor Unite, Alecsandri a negociat recunoașterea internațională a dublei alegeri a lui Cuza.
Moștenirea lui Vasile Alecsandri
Alecsandri și-a petrecut ultima parte a vieții la Mircești, dedicându-se literaturii. Ca membru onorific al societății „Junimea” și membru fondator al Academiei Române, el a lăsat o moștenire durabilă în cultura română. Prin creațiile sale literare și prin contribuțiile aduse la formarea statului român, Vasile Alecsandri a fost un adevărat luminar al culturii române. Cu vorbele sale profunde și iubirea pentru țară, el continuă să inspire generații de români, păstrând vie comoara culturală a acestui popor: „Timpul trece, ne despoaie ca un hoț și ne lasă suspinând în urma lui; dar singura comoară ce nu ne poate el fura este comoara suvenirurilor.”
Fii primul care comentează