Asculta acest articol
Solstițiile și echinocțiile marchează schimbările anotimpurilor, însă diferența dintre ele este esențială, chiar dacă par asemănătoare.
Schimbarea anotimpurilor se datorează înclinării axei Pământului față de planul orbitei sale în jurul Soarelui. Această înclinare determină ca unele regiuni ale planetei să primească mai multă sau mai puțină lumină solară în anumite perioade ale anului. Fără această înclinație, anotimpurile nu ar exista, iar Soarele ar rămâne mereu deasupra Ecuatorului, după cum explică Britannica.
Solstițiile au loc de două ori pe an, în jurul datei de 20-21 iunie și 21-22 decembrie. Acestea sunt momentele când Soarele ajunge la cea mai mare distanță față de Ecuator, fie spre nord, fie spre sud.
În emisfera nordică, solstițiul de vară, care apare în iunie, este cea mai lungă zi din an și marchează începutul verii. În această perioadă, Polul Nord este cel mai mult înclinat către Soare, iar razele solare cad perpendicular pe Tropicul Racului.
Pe de altă parte, solstițiul de iarnă, din decembrie, este cea mai scurtă zi a anului și indică debutul iernii, când Polul Sud este înclinat spre Soare, iar razele solare cad vertical pe Tropicul Capricornului. (În emisfera sudică, anotimpurile sunt inversate.)
Echinocțiile au loc în jurul datei de 21 martie și 23 septembrie. În aceste zile, Soarele este poziționat exact deasupra Ecuatorului, astfel încât ziua și noaptea au durate aproape egale în întreaga lume. Denumirea provine din latină, „equinox” însemnând „noapte egală”.
Datele solstițiilor și echinocțiilor (pot varia ușor anual):
Solstițiul de vară: 20–21 iunie
Solstițiul de iarnă: 21–22 decembrie
Echinocțiul de primăvară (vernal): 20–21 martie
Echinocțiul de toamnă: 22–23 septembrie
Aceste date se pot modifica ușor datorită diferențelor dintre rotația Pământului și calendarul gregorian, uneori cu o zi.
Fii primul care comentează