În lipsa salvatorului

Apar tot mai numeroase comentarii în jurul recentelor întâlniri ale liderilor din opoziţie, la fel, în jurul unor declaraţii ale unui mogul de presă. Un deputat PDL se autodefinea ca fiind deprimat pentru că nu se desfăşoară un dialog constructiv şi profitabil pentru ambele părţi, între opoziţie şi guvern. De asemenea, se înmulţesc atacurile împotriva şefului statului, printre acestea cel al lui Adrian Năstase, care a decis că Traian Băsescu este un preşedinte second hand.
Este în spiritul acestei perioade ceea ce se petrece. La vremuri de criză devin necesare marile personalităţi.   Opoziţia, dar şi guvernanţii, ar trebui să aibă în prima linie lideri de anvergură. În alte vremuri, în România, liderii deşi aflaţi în băncile opoziţiei aveau un guvern din umbră, gata la orice oră să ia locul titularilor din cabinet, un program de guvernare alternativ alcătuit în toate detaliile sale, o strategie pe termen lung a guvernării cu toate consecinţele acesteia desluşite, cunoscute de specialiştii grupării politice. Normal, acest program de guvernare alternativ era prezentat şi susţinut în faţa opiniei publice, aceasta având posibilitatea să se pronunţe şi să aleagă. Astfel nu putea intra în joc ceea ce se numeşte salvatorul sau nu intra în funcţiune mitul salvatorului. Şi aceasta pentru că nu răsare de nicăieri vreun salvator. În repetate rânduri, de-a lungul istoriei în tipul unor crize devastatoare, a apărut o astfel de personalitate, considerată mesianică şi care a triumfat în lupta pentru putere. Nici Victor Ponta, nici Crin Antonescu nu au un astfel de gabarit politic, niciunul dintre ei nu se impune în conştiinţa colectivă ca omul ce poate salva o ţară.
Neavând această capacitate, într-adevăr specială, nici disputele lor nu sunt la obiect. Nu este o tensiune între programe de guvernare, între soluţii salvatoare, nu este o dispută între grupuri de specialişti sau o întrecere între mari personalităţi politice.
Atunci rămâne în lucru doar o competiţie între imaginile publice ale liderilor. Intră în dezbatere din nou copilul bătut sau nebătut de Traian Băsescu, adolescenţa întârziată a lui Victor Ponta şi altele. Opoziţia face front comun cu media împotriva lui Traian Băsescu dar numai pe seama imaginii sale. Aceasta trebuie zdrenţuită în cel mai înalt grad şi ruptă ferfeniţă. Acest tip de dispute nu semnalează o stare traumatică post-electorală cum crede un deputat PDL, ea este în spiritul acestui moment şi este determinată de lipsa de conţinut a dezbaterii publice, de lipsa de idei, simptomatică vieţii politice. E specifică omului mânios, care înjură doar, fără a face referire la teme fundamentale, acţionând în toată plenitudinea primitivismului său.
Marile personalităţi evoluază cu transparenţă. Ele îşi câştigă notorietate acţionând doar în felul acesta, la vedere, expunându-şi deschis opiniile. Nu au nevoie de vreun conclav, de întruniri secrete ca cea de la Grivco sau ca cea desfăşurată luni în clădirea Parlamentului pentru că ar plana asupra lor cele mai mari îndoieli. De asemenea în spiritul acestei epoci în care trăim, personalităţile mai fragile simt nevoia să se coalizeze, să se asigure că vor face faţă presiunilor din faţa şi din spatele frontului. La fel, că imaginile lor vor fi cultivate în media.