Image 1
Image 2

SUBIECT DE DEZBATERE

Includerea educației media în orice disciplină, o necesitate

Includerea educației media în orice disciplină, o necesitate
Relația copiilor cu noile media constituie, de mai bine de un deceniu, subiect inepuizabil în dezbaterea publică, scrie ziarul Lumina.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

În ultimii ani, abordarea e una care pune mai degrabă accent pe riscuri și frici și aproape că ignoră oportunitățile pe care spațiul online și dispozitivele tehnice le pot aduce în procesul de instruire. Despre echilibrul cu care trebuie privită această relație și despre importanța înțelegerii corecte a noilor tehnologii am discutat cu cercetătoarea Anca Velicu, de la Institutul de Sociologie al Academiei Române.
Iată câteva din opiniile sale.

 

Educația media pledează pentru o decriptare a mesajului prin înțelegerea formatului media ca atare. La noi, media problematice au venit după Revoluție, practic odată cu ProTV. Dar în Occident există studii legate de aceste lucururi de prin anii ’70. Acolo, educația media a fost inclusă în școală, în curriculă, în diferite moduri. Inițial, s-a dorit introducerea ei ca materie separată. Apoi s-a considerat că se încarcă inutil programa, pentru ca, până la urmă, media este peste tot și se poate discuta despre media la orice materie. Și atunci, în ultima variantă, pe care trebuie s-o adoptăm și noi, se încearcă includerea educației media în orice disciplină. Poți să faci la limba și literatura română și la limbile străine acest lucru folosind articole de ziar, înțelegând cum anume funcționează știrile, cum anume se decupează realitatea, care e rolul editorilor, cum trebuie să fim critici și să căutăm sursele, adică toate lucrurile acestea care țin de educația media de primă generație. Poți să folosești educația media și la orele de istorie, arătând propaganda în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și rolul ei.

 

Mai nou, avem o mare suprapunere între educația media și educația digitală. Ultima, care la noi a venit sub formă de TIC (disciplina Tehnologia Informației și a Comunicațiilor, n.r.), s-a oprit de multe ori la nivelul de bază, de folosire operațională. În fapt, grila competențelor digitale europene arată că se merge pe definiția mai complexă a educației media, care este utilizare, dar și creare și înțelegere de conținut.
Noi încă nu suntem acolo, dar lucrurile se vor schimba. Există acum un program derulat de Ministerul Educației pentru instruirea unor profesori în spiritul acestei grile a competențelor digitale și, pe undeva, în toată grila asta, este și ideea mai veche a educației media. Pentru că mass-media a devenit digitală și, cumva, avem această suprapunere tehnologică, care face ca problemele să fie, la rândul lor, foarte suprapuse.

 

În grila europeană a competențelor digitale se vorbește de netichetă. A cunoaște neticheta, a ști cum anume să vorbești pe rețele, în mediul digital este o competență în sine, competență pe care, de multe ori, profesorii nu o au. Spre exemplu, folosirea literelor mari în mesaj înseamnă că strigi, că ești agresiv; unii adulți cred că acesta este un mod de a face mesajul mai vizibil.

 

CITEȘTE ȘI:

 

Mircea Miclea: Mai multe materii nu sunt în folosul elevului

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns