Asculta acest articolAvem o mulţime de candidaţi la preşedinţie, unii mai relevanţi, alţii de-a dreptul anonimi. Cu toate astea, atenţia tuturor este îndreptată doar spre câţiva dintre ei, le-am putea spune mai în glumă, mai în serios “cei patru magnifici”, parafrazând titlul unui celebru film american. Adjectivul “magnific” însă nu e utilizat aici în sens peiorativ, ei sunt magnifici acum, în această perioadă, când ochii sunt îndreptaţi asupra lor. Acum este perioada lor de glorie, pentru că după ce vor pierde alegerile ei vor intra într-un con de umbră, unii dintre ei pierzându-şi poziţia politică din grupările lor.
Atenţia este îndreptată acum doar spre aceştia, ceilalţi ocupând un loc periferic în largul orizont de interes al presei şi al analiştilor. Fiecare dintre declaraţiile candidaţilor reverberează, devine un punct de atracţie bine fixat în atenţia lumii de canalele mediatice. Interesul este focalizat pe unul din cei patru sau pe rând, pe fiecare dintre ei. În spatele fiecăruia dintre ei s-a constituit deja un sistem sau, ca să o spunem mai omeneşte, câte o grupare alcătuită din susţinători, simpatizanţi, tehnicieni care se ocupă direct de campania electorală.
Privind doar la aceşti candidaţi, preocupaţi fiind să le evaluăm şansele, să facem supoziţii, ne scapă o problemă esenţială ce merită să o punem în discuţie. Cei patru candidaţi aflaţi în atenţia publică se adresează unui număr restrâns de alegători.
După toate estimările, la urne se vor prezenta mai puţin de 30 la sută dintre potenţialii alegători. 70 la sută, aşadar, fie că vor căuta rezultatele alegerilor pe un canal de televiziune, fie că le vor afla a doua zi de la colegii de serviciu sau de la vecinii de pe scara blocului.
Cu ochii aţintiţi doar spre candidaţii la preşedinţie, omitem faptul că pe scara blocului nostru locuiesc numai oameni indiferenţi la lupta strânsă, uneori pe viaţă şi moarte, a celor dornici să ajungă la Cotroceni, cei mai mulţi dintre ei oameni nepăsători la disputa acerbă desfăşurată în jurul lor. De la 15 la sută indiferenţi în urmă cu 20 de ani, s-a ajuns acum la această cifră de 70. Situaţia seamănă oarecum cu cele din Evul Mediu, când marile confruntări se desfăşurau doar între cavalerii instruiţi în acest scop, în vreme ce marea masă a populaţiei era tot atât de indiferentă ca şi cea de astăzi. Indiferenţii – adică cei ce nu vor călca într-o secţie de votare – ocupă cartiere întregi, nenumărate străzi în sate şi în oraşele de provincie sau muncesc în toate colţurile lumii. Să nu îi scăpăm aici din vedere pe cei ce se prezintă la vot anume ca să-şi anuleze buletinul – aceştia sunt o categorie specială, dar nici ea prea numeroasă.
Le rămâne candidaţilor la preşedinţie să se adreseze unui electorat mai restrâns decât oricând. Traian Băsescu îi va atrage pe cei ce urăsc politicienii la fel de mult ca şi el, Crin Antonescu pe cei ce-şi doresc un preşedinte blând şi spilcuit, Mircea Geoană îi va avea de partea sa pe simpatizanţii PSD, Sorin Oprescu pe bucureştenii care socotesc că acest candidat le seamănă, fiind la fel de şmecher ca şi ei. Şi aceştia, mai sus citaţi, îşi vor încasa procentele împărţind în patru procentul de 30 la sută. Cum anume, vom vedea la ora când se vor anunţa rezultatele.
Fii primul care comentează