
În urmă cu mai bine de un secol, România trăia clipe dramatice. Marele Război Universal – cum era numit atunci Primul Război Mondial – domina nu doar viața oamenilor, ci și paginile ziarelor. Paștele, deși o sărbătoare creștină fundamentală, pălea în fața realităților dure ale frontului, foametei, pierderilor și frământărilor naționale. Însă chiar și în acele vremuri tulburi, presa românească găsea loc pentru semnificația Învierii Domnului.
Ziarele românești din anul 1918 reflectau perfect contextul socio-politic în care se afla țara. România încă era prinsă în vâltoarea războiului, iar informațiile de pe front, mișcările politice și alianțele internaționale ocupau spații generoase în paginile publicațiilor.
Ziarul „Lumina”, într-o ediție apărută chiar în prima zi de Paște – 22 aprilie 1918 – nu pomenește nimic despre sărbătoare pe prima pagină. Aceasta era rezervată unor interviuri politice, inclusiv cu Take Ionescu, și relatări despre Parlamentul vremii și situația tensionată din Anglia. Paștele își făcea loc, timid, doar în paginile interioare, alături de știri locale, reclame și comunicate de război din partea Germaniei, Austro-Ungariei și altor puteri implicate în conflict.
Într-o notă sumbră, era relatată moartea unui muncitor și o tentativă de sinucidere, evenimente cotidiene care arătau zbuciumul unei societăți marcate de lipsuri și nesiguranță.
La Sibiu, „Telegraful Român” tipărea un articol emoționant în luna mai 1918, dedicat memoriei poetului George Coșbuc. Paștele era menționat doar într-o scurtă secțiune din partea de jos a primei pagini, unde era explicat modul de calculare a datei Învierii. Această lecție practică era menită să ajute cititorii să determine singuri când va fi Paștele în fiecare an – un detaliu religios și educativ, într-un context în care calendarul religios era profund ancorat în viața cotidiană.
Ziarul „Îndreptarea”, tot din 22 aprilie 1918, făcea o legătură directă între sărbătoarea Învierii și zbuciumul național. Redacția transmitea un mesaj emoționant: „Bucuria noastră e copleşită de zbuciumul sufletesc prin care trece ţara întreagă”. În același ton, se aducea speranța reînvierii și a unei Românii unite, eliberate de corupție și neajunsuri.
Anul 1919 aducea o schimbare semnificativă în tonul ziarelor. Războiul se încheiase, iar Marea Unire devenea realitate. În acest context, „Răsăritul” publica un supliment special de Paște, în care gospodinele puteau învăța 18 modele de încondeiere a ouălor – un element esențial al tradiției pascale românești. Acest supliment era tipărit în două culori – negru și roșu – o inovație pentru acea perioadă.
La rândul său, „Duminica Ortodoxă” publica editoriale ample despre „Paștele unui neam”, în care celebra unirea provinciilor istorice românești. Mesajele transmise erau profunde, cu accente de poezie și încurajare pentru un popor care trecuse prin mari încercări.
„Bucură-te tu, neam obijduit de veacuri!… Căci iată tu vei rămâne şi ei se prăbuşesc… Hristos a înviat!” – I. Dragoslav
Un alt element interesant al acelor vremuri este „Calendarul Nostru”, apărut tot în 1918, care conținea nu doar datele religioase, ci și citate inspiraționale din Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Alexandru Vlahuță sau George Coșbuc. Regele Ferdinand transmitea, în prima zi de Paște, un „Înalt ordin de zi” către armata română, un gest simbolic, menit să întărească moralul soldaților și al națiunii.
La peste 100 de ani distanță, ziarele de atunci ne oferă o lecție de istorie, reziliență și credință. În ciuda tragediilor și a lipsurilor, românii nu au uitat semnificația Învierii. Chiar dacă războiul era în prim-plan, Paștele continua să fie celebrat, fie în taină, fie în paginile discrete ale presei, ca simbol al speranței și al renașterii.

Fii primul care comentează