Asculta acest articol
Prezența celor doi medici în capul listelor PSD arată că următoarea campanie electorală nu va fi despre repornirea economiei, despre administrație, despre nevoia de reformare a României, ci despre pandemie.
Cum se spune, PSD a dat lovitura cu medicii Rafila și Streinu-Cercel.
Ei nu sunt simpli cercetători. Ei au devenit persoane publice, au câștigat notorietate pentru că le place să vorbească, să apară la televizor.
Înainte de a fi specialiști, ei sunt comunicatori.
Adrian Streinu-Cercel a fost înlăturat din rândul Grupului de Comunicare Strategică pentru că a propus testarea întregii populații din București fără să se consulte cu guvernul. Tot el ține să anunțe că pandemia va dura până în anul 2023. Probabil, odată intrat în politică, va anunța cât va dura reformarea PSD.
Fiind, așadar, un om căruia nu-i place să dea vești bune, se va integra greu într-un partid hiper-optimist, într-un partid care își bazează strategia pe promisiuni imposibil de suportat de economie. Fire mai optimistă, doctorul Rafila, se potrivește profilului de intelectual de stânga, este croit pe măsura PSD, așa cum era Sorin Oprescu, de exemplu.
După schimbarea la vârf a PSD, Vasile Dâncu a propus atragerea intelectualilor de stânga în partid. Toate partidele ar trebui să aibă grupul propriu de intelectuali. O rapidă trecere în revistă a numelor incluse pe listele electorale demonstrează că, în continuare, intelectualii stau departe de partide. Sau poate că partidele țin departe intelectualii.
Cu doi medici PSD nu și-a rezolvat problema atragerii intelectualilor în partid. PNL nici măcar nu a făcut acest efort. Iată lista PNL la București, pentru Camera Deputaților: Ludovic Orban, Violeta Alexandru, Cristina Trăilă, Antonel Tănase, Sebastian Burduja, Cristian Băcanu, Pavel Popescu, Daniela Nicolescu, Cristina Grigorescu, Bogdan Tiniche, Alexandru Moraru, Violeta Vijulie.
Recunoaște cineva vreun intelectual aici? Iată și lista PNL pentru Senat: Florin Cîţu, Sorin Cîmpeanu, Monica Anisie, Matei Dobrovie, Ligia Popescu, Viorel Tănase, Florin Cătălin Ivan, Dan Meran, Lucreţiu Tudoroiu, Maria Tilea.Nici pe această listă, nici urmă de intelectuali. Iluștri necunoscuți. PNL a salvat aparențele anul trecut când l-a atras în partid pe jurnalistul Rareș Bogdan. USR are un statut aparte. Acest partid, la fel ca PLUS, pretinde că are ușile deschise pentru intelectualii tehnici, pentru IT-iști, pentru consilieri în afaceri etc.
Mai degrabă urme de intelectuali se regăsesc la partidele mici. Traian Băsescu a atras câțiva tineri intelectuali, Theodor Paleologu, Mihai Neamțu, dar pentru locomotivele electorale, pentru locurile eligibile, i-a preferat pe Elena Băsescu, Eugen Tomac, Cristian Diaconescu. PMP ține să repete că este singurul partid care cere aplicarea referendumului care limita numărul parlamentarilor la 300, și o singură cameră. Dacă s-ar aplica, partidul lui Băsescu foarte probabil nu ar prinde niciun loc în respectivul parlament. Într-un parlament cu o singură cameră, cu 300 de parlamentare, Pro România, ALDE, PMP și UDMR este puțin probabil să treacă pragul. Un astfel de parlament ar fi rezervat pentru două partide mari și eventual unul mijlociu.
Cum stau lucrurile în Pro România și ALDE? Scriitorul Varujan Vosganian salvează obrazul ALDE, dar cu o floare nu se face primăvară. La fel stau lucrurile și în UDMR. Kelemen Hunor este scriitor, dar acest lucru nu l-a determinat să umple listele Uniunii cu scriitori, artiști, istorici.
Listele electorale din județe nu arată mai bine din punct de vedere al prezenței intelectualilor pe locurile eligibile. Nu se află nici măcar ca umplutură pe liste.
Lipsa intelectualilor din partide se resimte în calitatea mediocră a cadrelor, a aparatului de propagandă. Nu pot exista armate puternice cu soldați slabi. Când Vasile Dâncu propune atragerea intelectualilor în partid, în cazul PSD, a intelectualilor de stânga, se gândește la primii ani de după 1989. Înainte de 1989, intelectualii se aflau în fruntea rezistenței anti-comuniste. După revoluția din decembrie, intelectualii s-au înscris în toate partidele. Artiști, actori, scriitori, filozofi, arhitecți au ajuns în conducerile partidelor, au intrat în parlament.
Președintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, a înființat un partid al intelectualilor. Nu a intrat în parlament. Partidul Alianței Civice este un exemplu de ineficiență politico-electorală a intelectualilor. Politica este pentru oameni mai duri, pentru oameni nesentimentali, pentru oameni cu obrazul mai gros.
Din această cauză mă îndoiesc că medicii, deci intelectualii Adrian Streinu-Cercel și Alexandru Rafila vor face mare carieră politică, mare brânză în PSD. Partidele i-au ejectat și pe ziariștii care au intrat în politică. S-ar părea că intelectualii sunt incompatibili cu politica. Le place sau nu, intelectualii autentici trebuie să se mulțumească cu simplul rol de simpatizanți.
