Image 1
Image 2

INTERVIUL ZILEI

Interpreta Maria Tripon a învățat peste 1300 de copii cântecul și jocul oșenesc

La peste 35 de ani de carieră și 61 de ani de când a văzut lumina zilei, cunoscuta interpretă și profesoara Maria Tripon este una dintre cele mai remarcabile prezențe de pe scena muzicii populare osenești, cu o voce deosebită, inconfundabilă.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Are zeci sau chiar sute de distincții și diplome adunate de-a lungul carierei. Prima și cea mai dragă sufletului său este faptul că a primit titlul de Cetățean de Onoare al orașului Negrești-Oaș, dar în egală măsură apreciază distincția “Episcopul Iustinian Chira”, pe care o poartă întotdeauna la piept, când se îmbracă în portul popular strămoșesc.

Medaliile și cupele, precum și diplomele dobândite de-a lungul anilor stau mărturie a faptului că Doamna Maria Tripon este și va rămâne mereu o emblemă a Țării Oașului, locul de unde își trage seva.

Se mândrește, în egală măsură, cu distincțiile și medaliile acordate de Asociația Națională de Folclor, a cărei membră este, dar și cu recunoașterea dobândită în urma participării și interpretării rolului de soție al marelui Jean Constantin, într-o comedie.

Își amintește cu drag și de piesa de teatru “Woyzeck Transilvania”, la care a fost invitată să participe ca actriță, alături de nume mari ale Teatrului de Nord, în anul 2014, când la conducere se afla directorul Sorin Oros.

Interpreta s-a ocupat și de partea muzicală unde au fost redate secvențe din Țara Oașului, precum obiceiuri de nuntă, sau de la înmormântare.

O amintire dragă este și reprezentația de la Sala Palatului din București, dar și de momentele deosebite pe care le-a petrecut alături de oșenii din Chicago, oferindu-le un spectacol de neuitat, în anul 2016.

 

În momentul în care am ajuns acasă la Maria Tripon, am găsit-o lângă aragaz, pregătind supă de fasole cu “curechi” și “boace” de post cu ciuperci. Ca să-i iasă mâncarea mai bună, de fiecare dată când gătește, alege să cânte și, aflându-ne într-o perioadă de restricții alimentare, premergătoare Crăciunului, ne-am bucurat urechile și sufletul și cu o frumoasă priceasnă. Am fost nevoiți să o întrerupem cu întrebările despre cariera sa bogată în evenimente, concerte, festivaluri, dar și cursuri de dans și țâpurit, pe care le predă cu drag micilor oșeni, și nu numai.

 

– Ați adunat nenumărate momente frumoase pe scenă, în cei peste 35 de ani de carieră, dar și în cei peste 25 de ani de când sunteți profesoară la Casa de Cultură Negrești-Oaș. De exemplu, pentru mine a fost ceva extraordinar de frumos să particip la evenimentul dedicat împlinirii a 35 de carieră, respectiv a marcării celor 60 de existență, dar vă rog pe dumneavoastră să rememorați câteva dintre clipelele de care vă aduceți aminte cu drag.

– Da. Categoric. Și la 35 de ani de carieră, dar și momentul în care s-au marcat 25 de ani de viață muzicală în lumina reflectoarelor au fost clipe deosebite pentru mine. Nu pot să aleg doar câteva spectacole care mi-au fost dragi, pentru că la fiecare eveniment de genul acesta îmi las o părticică din suflet, o părticică din mine.

Aceste două spectacole au constituit pentru mine două momente frumoase, când am fost sărbătorită de Primăria orașului Negrești-Oaș. Am avut apariția primei cărți, în anul 2012, când am aniversat 25 de ani de cântec. În 2022, la 35 de ani de cântec, am avut apariția altei cărți, tot la inițiativa Primăriei Negrești-Oaș a fost organizat evenimentul.

Acestea au fost două momente de suflet, dar multe lucruri frumoase s-au petrecut în viața mea, și îmi amintesc că, uneori, am sărbătorit Ziua Națională departe de casă, între români, în diferite județe din țară. De exemplu, când am sărbătorit la Cernăuți, la invitația consulatului din Cernăuți, pentru românii de acolo, din Ucraina.

În alt an, am marcat Ziua Națională la invitația Consulatului din Paris, dar și la Alba Iulia am amintiri frumoase legate de data de 1 Decembrie.

 

– Care este cea mai dragă surpriză pe care v-a făcut-o cineva, de când sunteți pe scena muzicii populare?

– Cele mai mari bucurii și surprize au venit din partea publicului care mă ascultă. După concerte vin la mine și îmi spun că mă apreciază, că îmi cunosc familia, iar pentru mine să știe câți copii am și cum se numesc, sau să cunoască lucruri despre mine este cel mai frumos cadou pe care mi-l poate face cineva. Să știe câți ani de carieră și să știe tot despre mine este ceva mai mult decât minunat. Asta înseamnă mult. Înseamnă că cineva te urmărește cu drag.

Dar mi s-a întâmplat ca la o emisiune realizată pentru Radio Sighet a venit un domn cu un copilaș și mi-a adus un cadou: un microfon sculptat, personalizat cu numele meu, cu postul de radio și cu tricolorul. Tatăl a făcut prezentările și a spus că cel mic a dorit să îmi ofere acel dar pentru că este fanul meu și mă ascultă cu drag. Desigur că și părinții au precizat același lucru. Cel mai interesant este că folclorul este ascultat, în principiu, de oameni maturi, dar întâmplător, pe mine mă iubesc copiii. Și oamenii mari, dar am surpriza să constat că sunt iubită de copii.

 

– Dar nu întâmplător sunteți iubită de copii! Pentru că nu degeaba ați ajuns să vă ocupați de cei din “Sânzienele”, dar și de cei mai mari, din Ansamblul “Oașul”. Apropo… Câți copii v-au trecut prin mână, de-a lungul anilor, pe care i-ați învățat să “gioace” și să țâpurească?

– În fiecare an, am câte 40 – 50 de copii vin și gândește-te că lucrez cu copiii de 25 de ani, anul acesta i-am împlinit. La un calcul simplu îți dai seama.

 

– Ce frumos! Deci ați lăsat și lăsați foarte mult în urma dumneavoastră generațiilor care vin din spate. 

– Acum chiar dacă nu-și doresc ei neapărat să devină artiști și reprezentanți ai Țării Oașului, cum am făcut eu toată viața, sunt convinsă că au învățat câte ceva din zona Oașului și mă bucur mai ales de faptul că s-au ales cu informații și cunoștințe foarte prețioase, în ce privește această zonă etnografică. E foarte important să îți cunoști rădăcinile: cine ești, cum îmbraci un costum osenesc, din ce se compune, ce înseamnă țâpuritura, ce înseamnă dansul osenesc, ce înseamnă anumite obiceiuri, iar pentru că în zilele noastre nu se mai păstrează obiceiurile care au fost odinioară, de la mine au aflat aceste lucruri și cred că este important.

 

– Numiți-mi câteva persoane care au avut o importanță covârșitoare în devenirea dumneavoastră ca artist.

– E greu să nominalizez una sau două persoane, pentru că am avut alături întreaga familie. Dacă nu aveam susținerea familiei, nu rezolvam nimic. Nu putea face nimic de una singură, pentru că eu deja eram mamă a trei copii, când mi-am reluat activitatea. În tinerețe nu pot să pun în calcul mare lucru, pentru că atunci doar am început să mă pregătesc, dar fiind mai matură, după ce am devenit mamă și bineînțeles, soție, având și un serviciu, am avut susținerea soțului și a copiilor. După ce au început să crească, au fost alături de mine, încă de la înființarea Ansamblului Sânzienele. Cei trei băieți ai mei au fost pilonii ansamblului nici nu pot să-ți spun până când, că și în zilele noastre, dacă am nevoie de ei, îmbracă costumul popular și vin cu drag la activitățile pe care le propun.

În rest, au fost oameni de radio și televiziune, care m-au susținut. Dintre artiști aș putea spune că mi-l amintesc cu drag pe Nicolae Mureșan. El a fost unul din cei care m-au împins de la spate.

 

– Cum o vor ține minte iubitorii de folclor autentic oșenesc pe doamna Maria Tripon, după ce veți alege să vă retrageți din lumina reflectoarelor? La un moment dat, va veni și acest moment, deși sperăm să fie cât mai târziu.

– O să o țină minte că am fost veșnic înconjurată de copii, veselă, modestă, plină de prietenie și sociabilitate și mereu cu dragoste față de oameni, dar și foarte atentă la felul în care mă prezint în fața publicului.

 

– Ce mesaj le lăsați celor care vă urmează? Și celor mai tineri, în general.

– Să fie serioși, să fie consecvenți, să se pregătească permanent pentru că în meseria și de dascăl și de artist ai nevoie permanentă de pregătire, să iubească și să fie pasionați de ceea ce fac, că dacă nu ești pasionat și o faci doar pentru bani sau pentru faimă… nu are rost. Dar și să te gândești că este de datoria ta să nu faci umbră pământului degeaba…

Fiecare cu harul cu care s-a născut să meargă în continuare, și să îl fructifice. Eu mereu le-am spus aceste lucruri copiilor cu care am lucrat în ansamblu. Chiar dacă nu veți deveni profesori, poate oriunde vă aflați, încropiți un grup de copii, de adulți și învățați-i să danseze, învățați-i să gândească românește și oșenește.

 

Citește și:

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns