Asculta acest articol
Presa a fost şi este o oglindă a societăţii româneşti. Indiferent de perioada în care a apărut, face parte din istoria noastră și a prezintă în paginile ei ceea ce numim „cotidianul cititorului”. Presa a fost cea care a receptat viaţa tumultoasă sau anostă a societăţii, a informat dar şi a dezinformat cititorii, a contribuit atât la formarea, cât şi la manipularea opiniei publice. Vom reda în continuare o selecție din știrile apărute în presa sătmăreană în zilele tragice din luna mai 1970, când a avut loc una dintre cele mai mari calamități naturale care a lovit România, județul cel mai afectat fiind Satu Mare.
Ziua de joi, 14 mai 1970 potrivit presei locale sătmărene trece fără a marca evenimente majore. Titlurile care țineau capul de afiș al ziarului Cronica Sătmăreană, „Perspectiva dezvoltării multilaterale, pe temeiuri științifice a agriculturii județuluii”, „Vizita președintelui Republicii Zambia Dr. Kenneth David Kaunda”, „Sistemele de irigații-izvoare ale producțiilor sporite”, nu anunțau pericolul care lovea întreaga Transilvanie. În dimineața zilei de 13 mai biroul operativ al comandamentului județean primește înștiințări cu privire la creșterea cantității de precipitații, principalele cursuri de apă ale județului, Someșul și Turul, fiind sub cota de atenție (402 cm pentru Someș și 226 cm pentru Tur). În jurul orei 17, Someșul atinge la Satu Mare cota de atenție de 510 cm. Tot în această zi sectorul hidrometeorologic Cluj anunța creșterea Someșului în următoarele ore până la cota de 700 cm. Peste noapte apele aveau să crească, pericolul fiind deja iminent.
Catastrofa relatată în paginile ziarelor
Primul anunț este făcut în ziua de 15 mai în Cronica Sătmăreană „În legătură cu inundațiile de pe teritoriul județului Satu Mare”, unde se preciza că creșterea debitului râurilor pe teritoriul județului va stagna și va începe descreșterea nivelului. În zonele expuse inundațiilor începe evacuarea populației și salvarea bunurilor materiale.
„După cum este cunoscut, ca urmare a ploilor deosebit de abundente căzute în ultimele zile, a topirii unei mari cantități de zăpadă în zona montană, a revărsării unor râuri, precum și a viiturilor de ape de pe versanții, în diferite județe ale țării au fost inundate mari suprafețe de teren și unele localități. În județul nostru inundațiile au cuprins terenuri și localități aflate în zonele joase ale Someșului, Turului, Talnei și Crasnei.
Potrivit indicațiilor Biroului Comitetului județean de partid, în toate zonele expuse inundațiilor au fost concentrate importante forțe materiale și mii de cetățeni care acționează energic zi și noapte pentru prevenirea și diminuarea pagubelor, pentru evacuarea populației cât și pentru salvarea bunurilor materiale și a animalelor. Prin acțiuni hotărâte a zeci de mii de cetățeni din municipiu și din alte localități au fost consolidate și ridicate diguri pe mai mulți kilometri. Totodată, prin măsurile luate s-a asigurat sprijinirea grupurilor de persoane din localitățile vremelnic izolate, organizarea traficului pe rutele expuse inundațiilor, precum și prevenirea perturbațiilor în aprovizionarea populației, în funcționarea mijloacelor de comunicații telefonice, a rețelei de transport, a energiei electrice etc.
Pe baza informărilor existente se apreciază că creșterea debitului râurilor pe teritoriul județului va stagna în cursul zilei de azi, începând descreșterea nivelului. Cu toate acestea se impune continuarea neslăbită a acțiunilor stabilite pentru mobilizarea tuturor mijloacelor în scopul prevenirii calamităților și remedierea situațiilor care împiedică desfășurarea normală a activității în zonele inundate sau expuse inundației, precum și pentru continuarea cu succes a operațiunilor de ajutorare a localităților și zonelor afectate de inundații. Este o datorie de mare răspundere a tuturor cetățenilor de a participa activ la acțiunile întreprinse de organizațiile de partid și consilii populare pentru combaterea efectelor calamităților naturale produse și pentru asigurarea unei desfășurări normale a întregii activități economice și sociale”.
Cronica Sătmăreană anunța în 17 mai 1970 pe prima pagină vizita lui Nicolae Ceaușescu la Satu Mare, „Tovarășul Nicolae Ceaușescu în mijlocul cetățenilor din zonele calamitate de inundații”. Elicopterul a aterizat în apropierea podului de peste Someș la 16 mai, zi în care orașul era lipsit de curent electric și rețea telefonică.
„În cursul zilei de ieri, tovarășul Nicolae Ceaușescu, împreună cu tovarășii Gheorghe Pană, Virgil Trofin, Ilie Verdeț, Janos Fazekas și Iosif Banc a continuat călătoria operativă de lucru în zone afectate grav de inundația din Transilvania.
Tg. Mureș. Ora 7.30. Sub biciuirea unei averse întristătoare de ploaie, elicopterul se îndreaptă pe Valea Someșului. Se zboară la joasă altitudine. Deasupra orașului Reghin se observă direct proporțiile și efectele revărsărilor. De-a lungul văii se poate constata tendința de scădere a nivelului apelor Șieului, a Sărățelului, a Someșului. La fermele de animale, în secțiunile de mecanizare a agriculturii, ochiul distinge o intensă activitate, menită să înlăture în cel mai scurt timp efectele inundațiilor.
Primul popas are loc la Dej, oraș în care apele Someșului s-au revărsat cu o forță sălbatică, pricinuind mari pagube în numeroase domenii de activitate, punând în pericol viața oamenilor.
Secretarul general al partidului, ceilalți conducători de partid și de stat sunt întâmpinați aici de Aurel Duca, prim-secretar al Comitetului județean Cluj, al P.C.R. și Vasile Lădaru, prim-secretar al Comitetului municipal de partid Dej. Într-o scurtă consfătuire de lucru, tovarășul Nicolae Ceaușescu este informat despre proporțiile și consecințele inundațiilor. După calculele estimative făcute până în prezent, pagubele pricinuite în județul Cluj de calamitate se cifrează la aproape 300 milioane lei. Se vizitează Fabrica de produse refractare, unde cu toate eforturile depuse, apa a ajuns la cuptoare provocând întreruperea pentru un timp mai îndelungat a producției. Se face un scurt popas în fața unei unități a întreprinderii de industrie locală „Bobâlna”, unde se evidențiază munca depusă pentru salvarea unor produse depozitate într-o magazie inundată până la plafon. Pe străzile parcurse, sute de elevi ai școlilor din oraș lucrează la strângerea și încărcarea în basculante a mâlului depus de ape…
De la Dej, elicopterul urmează până la Satu Mare firul Someșului, dacă se mai pot numi astfel masele diforme de apă care cotropesc, dincolo de albia normală a râului, întinderi imense, înaintând vijelios spre vest, năclăind în noroi arături, dărâmând sate, rupând ca pe niște jucării de copii căi ferate, șosele, poduri de beton și construcții metalice durate să reziste o veșnicie. Nu s-a mai văzut așa ceva pe aceste meleaguri, nici un document scris nu consemnează o asemenea înspăimântătoare calamitate, iar memoria oamenilor nu a reținut nici ea ceva asemănător petrecut în îndepărtate vremuri.
Anunțarea sosirii în Satu Mare a tovarășului Nicolae Ceaușescu și a celorlalți conducători de partid și de stat, făcută vineri noaptea din stradă în stradă, din casă în casă, din om în om, cu ajutorul comuniștilor, uteciștilor, al cetățenilor, la o oră când întreaga activitate a orașului, inclusiv rețeaua telefonică și electrică era complet paralizată, a constituit o puternică îmbărbătare, o veste dătătoare de speranță și încredere pentru toți locuitorii acestui oraș atât de greu încercat. Zecile de mii de cetățeni ai municipiului – mulți dintre ei adânc loviți de vitregia naturii, simțeau în cuvintele vine tovarășul Ceaușescu un puls nou de curaj și încredere, văzând în acest eveniment o dovadă a grijii, a atenției deosebite pe care partidul și guvernul, șeful statului o manifestă în aceste grele momente pentru soarta oamenilor, a tuturor cetățenilor patriei.
Cu și mai multă forță, în cursul nopții, în plină furtună și la lumina amenințătoare a fulgerelor au continuat lupta pentru a salva tot ce se putea salva în cartierele inundate ale orașului și în satele județului. Elicoptere, ambarcațiuni autoamfibii, camioane grele și alte mijloace tehnice moderne au lucrat fără istov ceasuri în șir, echipajele lor, militari și civili, dând dovadă de un înalt spirit de abnegație, de un adevărat sentiment de dăruire. (…) De aici, vizita lui Nicolae Ceaușescu continuă la Oradea, zonă lovită mai puțin de inundații. Materialul prezentat este semnat de Mircea S. Ionescu, Paul Diaconescu, Petru Uilăcan.
Eroi anonimi, salvatori din valurile Someșului
Rânduri emoționante prin sinceritatea și simplitatea lor, vădind înțelege deplină a unui om pentru alt om, dovezi de abnegație și dăruire găsim în paginile din 18 mai în Cronica sătmăreană.
„Unor asemenea oameni le mulțumea cu lacrimi în ochi muncitorul Vasile Malanca, sinistrat în cartierul Iprofil, care a primit pe lângă ajutorul vital, care i-a salvat viața lui, soției, celor șapte copii ai săi, nenumărate asemenea atenții, constând în alimente și în haine.
Când rămâi fără casă, n-ai nici un motiv de veselie. Mai ales când ai șapte copii. Dar m-a mișcat adânc în aceste zile, dovada de adâncă solidaritate pe care și-au manifestat-o față de mine toți cei în a căror ochi citeam înțelegere și compătimire. Lor le mulțumesc astăzi că trăiesc și că am încredere deplină în remedierea situației familie mele în viitor”.
„Vineri spre seară, un om îmbrăcat în trening albastru înaintează greu împotriva curentului pe strada Castanilor. Apa îi ajunge până la subțiori. Are într-o mână o pâine, în cealaltă o sticlă cu lapte. Le ține sus ca să le ferească de apă. Intră la nr. 24. Aici sunt oameni mulți și copii. Urcă scările. Apa îi curge șiroaie din veștminte. Are buzele vinete de frig. Și-a predat darul prețios și a plecat. Câteva femei aveau lacrimi în ochi … și i-au mulțumit, dar apele vuiau turbat și le-a acoperit glasurile. Nu-l știau, un singur locatar l-a recunoscut în omul dintre valuri, pe maiorul de securitate Vrabie. În următoarele ore a mai venit cu alimente, le-a predat simplu: Pentru copii!” Ion Maștei, Cronica Sătmăreană, luni, 18 mai 1970
Ovidiu Suciu semnează în același număr al Cronicii materialul „Cu ospitalitate și umanism” anunțând care sunt lipsurile celor peste 850 de sinistrați cazați la Liceul nr. 3. Prin grija mai multor C.A.P.-uri și a voluntarilor, aceștia primesc alimente și speră ca Fabrica de sticlă Poiana Codrului să le compenseze lipsa paharelor.
„Liceul nr. 3 s-a transformat într-un adevărat azil al sinistraților, unde sunt cazate peste 850 de persoane, cărora li s-a asigurat hrana prin grija demnă de subliniat a C.A.P. Carei, Foieni, Urziceni, cât și a contribuției voluntare a locuitorilor care au adus camioane cu pâine, slănină, șuncă, ouă fierte, untură, zahăr, biscuiți, compot și se mai anunță și alte C.A.P.-uri din diferite comune să dea sprijin. Deși cursurile școlare sunt întrerupte, cadrele didactice sunt prezente în școală, dând sprijin în desfăşurarea organizată a conviețuirii în comun. Se face încă un apel către cei cazați pentru folosirea imobilului în condițiuni civilizate, pentru păstrarea curățeniei și a disciplinei civice, colective.
La școala profesională de meserii au fost găzduite 260 de persoane cărora li s-a asigurat alimentația tot prin sprijinul C.A.P.-urilor. Un inconvenient se manifestă aici prin lipsa paharelor. Poate Fabrica de sticlă din Poiana Codrului îl va rezolva. Cazări masive ale sinistraților au ai fost făcute la Grupul școlar Unio, Școala profesională forestieră etc.
După două zile și două nopți de muncă la repararea șoselei Satu Mare-Baia Mare, Attila Kaláy înoată în apa rece a Someșului salvând 10 persoane aflate într-o barcă care părea să nu mai reziste mult timp.
„Prinsă de vârtejul amețitor al apelor dezlănțuite, barca de salvare se apropia cu o viteză din ce în ce mai mare de locul pe unde apele își croiseră vad și traversau șoseaua. În ambarcația fragilă care se răsucea în volbura apelor se aflau 10 persoane salvate din satele aflate în apropierea șoselei Satu Mare-Baia Mare. Patru copii sub cinci ani, femei și bătrâni, aflați în barcă, priveau îngroziți înaintarea spre pilonii podului avariat de care se apropiau.
Unul dintre vâslași reușise să se prindă de un plop oprind înaintarea bărcii. Dar brațul lui încordat la maximum de sub greutatea bărcii încărcate și de presiunea curentului de apă puteau să cedeze în scurt timp. Un minut poate două și tragica înaintare a bărcii putea să reînceapă.
De o secundă doar a avut nevoie Attila Kálay-muncitor la Combinatul chimic Baia Mare, care lucra la consolidarea șoselei – să prindă capătul unei frânghii și să plonjeze în torentul de apă învolburată și rece. A urmat apoi o cursă istovitoare înotând împotriva curentului apei până la barca încărcată la refuz cu oameni, a căror soartă depindea de el. A reușit. Frânghia a fost legată și cu ajutorul celor de pe uscat, barca remorcată cu frânghia s-a apropiat încet de partea neacoperită a șoselei.
Zece vieți omenești au fost salvate în câteva clipe de curajul muncitorului Attila Kalay. După două zile și două nopți de muncă neostenită depusă pentru păstrarea circulației pe șosea, Attila Kalay a mai găsit resurse să-i salveze pe cei aflați în primejdie. Un gest profund de solidaritate umană în aceste zile, în care soarta unor oameni a depins de o clipă de curaj a semenilor lor. (M. V. Cronica Sătmăreană, 19 mai 1970)
Curajul are mai multe fețe în lupta cu stihiile naturii dezlănțuite, dar înseamnă în primul rând omenie și speranță. „Oameni care nici ei înșiși n-ar fi crezut că pot fi în stare de acte eroice au probat în aceste zile fapte care le dă dreptul gratitudinii civile. S-ar putea publica liste întregi de nume care pot fi trecute fără reticențe în cartea de onoare, oameni care au salvat zeci, sute de vieți, bunuri obștești cu riscul propriei vieți.
O luptă dramatică cu vitregia naturii, din care urmașii lui Prometeu au învins. Actele lor de curaj n-au avut intenția spectaculară, fiind pur și simplu manifestări ale valențelor condiției umane.Iată că zilele orele, clipele dramatismului superlativ au trecut, apele s-au retras învinse. S-ar părea că odată cu aceasta s-au epuizat și posibilitățile de manifestare a curajului. Ne-am înșela dacă am încerca să credem așa ceva. Curajul este și atunci când stai lângă cei doi pereți ai casei rămași nedărâmați de urgia apelor și spui vecinilor: sănătate să fie, și le-om învinge pe toate; să stai pe gânduri făcându-ți tot felul de calcule și să concluzionezi că, oricum, până la toamnă casa trebuie să fie sus.” (Ovidiu Suciu, Cronica Sătmăreană, 22 mai 1970)
Inundațiile din mai 1970 au lăsat în urmă nu doar pagube materiale, ci și lecții prețioase despre solidaritate și curajul uman. Cronica acelor zile, reflectată în presa locală, rămâne un testament al puterii de rezistență a unei comunități unite în fața dezastrului.
Fii primul care comentează