Asculta acest articol
Județul Satu Mare are obiective turistice mai puțin cunoscute, cu toate că ar merita ca povestea lor să fie știută.
Direcția Județeană de Cultură a Județului Satu Mare a realizat un istoric al comunei Hodod și a castelului care domină centrul satului.
Localitatea
Comuna Hodod este situată în sudul județului Satu Mare, pe Dealurile Sălajului, la granița cu județele Sălaj şi Maramureș. Prima apariție în documente a satului Hodod datează din 1368, însă datorită importanței zonale dobândite de localitate în scurt timp, putem presupune o existență mai timpurie a așezării. În evul mediu şi în perioada premodernă a fost una dintre cele mai importante localități ale comitatului Solnocul de Mijloc, beneficiind de statutul de oppidum (târg, statut intermediar între sat şi oraș) din secolul al XV-lea. Proprietarii cei mai importanți erau cei din familia Jakcs de Coșeiu, de care se leagă construirea cetății Hodod, menționată în documente din secolul al XIV-lea, şi a bisericii în stil gotic, închinată Sf. Rege Ladislau (biserica reformată de astăzi). După ce familia Jakcs s-a stins în cea a doua jumătate a secolului al XVI-lea, cetatea şi cele 26 de sate aparținătoare (inclusiv orașul Jibou de astăzi) au devenit proprietatea familiei Wesselényi, prin donație regală.
Castelul
Castelul în stil baroc din Hodod se află în centrul satului, lângă drumul național care străbate localitatea. Clădirea are o formă în plan dreptunghiulară și fațada principală spre curte. Fațada dinspre stradă a fost precedată de o grădină cu flori.
Construcția ansamblului nobiliar, format din reședință și anexe, a început în 1761 și a durat 27 de ani. Impresionează cele trei elemente decorative de pe fațada vestică, deasupra ușii principale de acces în palat: blazoanele familiilor Wesselényi şi Bethlen (pentru Farkas Wesselényi şi Júlia Bethlen de Bethlen) încadrate de două cartușe decorative ce cuprind o inscripție comemorativă din anul 1776 şi un pasaj din Odele lui Horațiu ce vorbește despre frumusețea caracterului uman, cinstit şi cumpătat: „VIVITUR PARVO BENE, CUI PATERNUM SPLENDET IN MENSA TENUI SALINUM NEC LEVES SOMNOS TIMPR AUT CUPIDO SORDIDUS AUFERT” („trăiește fericit cu puțin / Cui îi strălucește solnița părintească pe masa-i modestă, / cui nu-i tulbură somnul ușor / Frica sau mârșava lăcomie”), mai arată Direcția de Cultură Satu Mare.
Fii primul care comentează