Asculta acest articolPoate acesta este și motivul pentru care rând pe rând a scăpat de premierii foarte grăbiți gen Ludovic Orban și Florin Cîțu și s-a oprit la ultra-lentul Nicolae Ciucă.
În condițiile în care lumea se mișcă atât de rapid, de la pace la război, de la o criză la alta, pasul de melc nu mai corespunde cerințelor epocii noastre.
Față de jucăușul Marcel Ciolacu, dimineața într-un loc, la prânz în altul, iar seara în al treilea sau al patrulea loc care arde, Nicolae Ciucă apare ca o prezență discretă, întâmplătoare.
Se poate observa diferența de mobilitate dintre cei doi șefi de partide, acum candidați la președinție, și după numărul de știri generate pe agențiile de presă, pe site-uri, pe rețelele de socializare, pe întreaga încrengătură mass media.
De la alegerile din 2019 președintele Iohannis a început să-și piardă sprijinul popular. Marea speranță că vine neamțul și ne arată ce înseamnă “România lucrului bine făcut” s-a spulberat încă de la primul mandat, însă candidatul foarte slab al PSD, Viorica Dăncilă, l-a avantajat enorm, la fel ca pe Ion Iliescu intrarea lui Vadim Tudor în turul doi la prezidențialele din anul 2000.
Alte vremuri, alți politicieni, alt gen de politică, alt electorat. Ce s-a schimbat? Viteza de reacție. Batalionul de reacție rapidă a PNL funcționează la viteza de avarie. După câteva luni de tergiversări, hopa liberalii s-au trezit că ar avea nevoie de două locomotive. Una oficializată la congresul din august când în unanimitate delegații au decis că Nicolae Ciucă este candidatul prezidențial al partidului, iar alta apărută pe neașteptate, în persoana președintelui României în exercițiu.
După o serie de încercări eșuate de a obține o funcție la nivel internațional, Klaus Iohannis s-ar mulțumi și cu o modestă funcție de senator al României. Numai că există o piedică, o frână constituțională. Nu poți fi în același timp și candidat independent pe lista unui partid și presupus președinte căruia Constituția nu-i dă voie să fie membru al unui partid politic. Nici măcar în concediu.
Dilema președintelui îmbrățișată de PNL, a devenit o dilemă națională. Dacă Nicolae Ciucă ajunge președinte îl va desemna pe Klaus Iohannis cu formarea noului guvern? Nu există nicio îndoială că ăsta este planul.
După cum arată scena politică europeană, în următorii ani vor exista adevărate constelații politice care vor face tot mai dificilă formarea guvernelor. Partidele tradiționale, dreapta popularilor europeni, partidele din familia socialiștilor europeni, sunt puternic concurate de noile partide populiste.
În Germania, de exemplu, ultimul sondaj pentru alegerile federale ce vor avea loc anul viitor creditează CDU cu 32,5%, iar SPD cu 14%, cu aproape cinci procente sub AfD, care are 19,5%. Decalajul dintre SPD și CDU crește la 18,5 puncte procentuale. Scăderea social democraților este pusă pe seama modului foarte lent În care se mișcă Scholz, ca șef de partid și cancelar.
Asta este o dovadă concretă că lentoarea în politică duce la pierderea încrederii, la schimbarea opțiunilor de vot ale alegătorilor.
În fața declanșării unor alegeri anticipate, pe care le refuză, Scholz se arată optimist că până anul viitor SPD va avea o creștere spectaculoasă, iar el va conduce guvernul federal și după alegerile din 2025. Comparația cancelarului lent Olaf Scholz cu președintele Klaus Iohannis nu este deloc exagerată.
În primul mandat, președintele Iohannis nu a profitat de relația cu Germania condusă de Angela Merker. Nu a profitat nici de relația cu Austria. Prin urmare, PNL nu se poate baza că la sfârșit de mandat se va transforma într-o locomotivă pentru alegerile parlamentare și prezidențiale.
Dacă Marcel Ciolacu prinde deseori viteza de croazieră a unui F-16, PSD, în materie de reforme structurale, nu prinde nici viteza unui tren pe căile ferate române. Degeaba se grăbește locomotiva, că nu rezistă infrastructura învechită.
PSD a devenit un partid prea lent pentru viteza cu care se mișcă lumea. Iată, de pildă, nu poate rezolva problema bolii oilor. Zeci de mii de oi, după unele informații peste 200 000, au fost împușcate în cap suspectate că ar fi contaminate de boala micilor rumegătoare. Proprietarii nu au fost despăgubiți și acum sute de oieri protestează în fața guvernului. Este doar unul din multele exemple care pot fi date. Este de datoria partidelor anti-PSD să scoată în evidență carențele, neîmplinirile guvernului Ciolacu.
Concluzia ar fi că locomotiva și trenul trebuie să fie unul și același lucru, un tot unitar, dar să nu fie uitate nici șinele din ce în ce mai răblăgite care nu permit decât viteze mai degrabă comparabile cu “Carul cu boi” al marelui pictor Nicolae Grigorescu.
Fii primul care comentează