Asculta acest articol[singlepic id=4716 w=320 h=240 float=]
De cate ori ma duc la maramuresenii din Occident, ma cauta-n straita daca n-am inregistrari, casete, CD-uri, cu muzica populara romanesca. N-au nevoie de altceva: romanii angajati pe termen nelimitat au aceleasi drepturi precum cei din tara in care lucreaza. Din moment ce castiga de zece-douazeci de ori ca in biata noastra tara-bogata. Doar de sufletul de acasa au nevoie. Ca sa ramana vertical in fata oricui, precum “Coloana fara sfarsit” a lui Brancusi.
Nu e o cantareata comerciala
Ma bucura faptul ca leordeanca noastra, Ilenuta, nu face rabat la calitate. Asemenea cantaretilor de valoare de pe la noi, stie sa asculte doar de glasul ancestral si sa respecte cu sfintenie datul de acasa. Nu putini rezista kitsch-ului manelist in mare voga intr-o democratie aberanta. Ea se aliniaza, modest, Fratilor Petreus, Dumitru Farcas, Nicolae Sabau, Anghelina Timis, Nastasuta Iuga, Mihaela Grec, Angela Buciu sau a regretatei mele eleve, Titiana Mihali.
CD-ul recent aparut al Ilenei Bumbar contine 21 de piese, una mai frumoasa ca alta. Se cheama “Pa sub nor si pa sub luna“. Ascultandu-i melodiile ma gandeam la frumoasele horitoare de pe dealurile Maramuresului, ce cantau, ocrotite de vajnicii barbati, precum brazii, stejarii ori fagii din preajma. As remarca: “Frunza verde, n-am sa ciunt”, “Tinerete haine scumpe”, “De-ar fi dor pe cat urat”. Prin vocea ei grava, duioasa, indiferent ca unele texte stravechi le folosesc si alti rapsozi, parca si uratul se face frumos…
Fii primul care comentează