Asculta acest articol
Dacă în urmă cu zeci de ani, gospodinele care n-au deţinut o mică grădină de legume în jurul casei sau a blocului mergeau la aprozar pentru a-şi face cumpărăturile, iată că acum, supermarketurile devin alături de pieţele agroalimentare sursa de aprovizionare.
Dacă în aprozare se găseau de regulă legume din producţia autohtonă, doar o parte a lunilor anului, iată că supermarketurile vin cu ofertă adesea de nerefuzat, pe tot parcursul anului. Este adevărat, că o bună parte din an rafturile sunt aprovizionate cu legume şi fructe provenite din cele mai diverse zone ale lumii, tratate mai mult sau mai puţin cu o serie de pesticide.
O nouă variantă de valorificare a legumelor şi a fructelor o constituie vânzarea online, sau în unele situaţii, cumpărătorii sunt invitaţi în fermele legumicole şi/sau în livezi, pentru a-şi culege singuri cele necesare, direct din câmp.
Din păcate, o statistică a ultimei perioade arată un fapt îngrijorător. România nu e străină de producția legumicolă, aceasta având rădăcini adânci în istoria agriculturii de la noi. Despre viitor e cam greu să vorbim, atâta vreme cât agricultura, în general, și legumicultura, în special, sunt dependente de vreme.
Dependenţa de importuri de pe piaţa comunitară
Satisticile arată că, România stă cel mai rău la rădăcinoase, cu un grad de autosuficiență de 55,9% față de 68,5% cu an în urmă. În 2022, producția a scăzut cu 24%, astfel că, chiar și în contextul unui consum redus (15,4 vs 14,6 kg/cap de locuitor) au fost necesare importuri cu 21% mai mari.
De asemenea, la tomate, gradul de autosuficiență este 61,6% față de 71,4% cu un an în urmă chiar dacă consumul mediu pe cap de locuitor s-a diminuat semnificativ, cu 8,7 kilograme.
Totodată, în cazul fructelor și preparatelor din fructe, gradul de autoaprovizionare a scăzut la 64,4% de la 68,8% cu un an în urmă. Ca și în cazul legumelor, gradul de autoaprovizionare s-a diminuat din cauza variației de stoc. În schimb, importurile sau diminuat cu 2%, până la 1,3 milioane de tone, iar exporturile cu 8,9%, până la 122.000 de tone.
Un român din doi a efectuat cel puţin o achiziţie online în 2023, ponderea acestui tip de comerţ în valoarea totală a comerţului din România fiind de 14%, conform datelor Statistice, citate într-un raport întocmit de o platformă specializată în eCommerce.
La finele anului trecut, numărul românilor care au făcut achiziţii din mediul online a ajuns la 10,2 milioane, iar în acest context preţul rămâne cel mai important criteriu în alegerea unui comerciant online (45%), urmat de oferte speciale (36%), politica de livrare (34%) şi checkout facil (29%). Conform estimărilor, în 2024, valoarea estimată a pieţei locale de eCommerce ar urma să ajungă la 7,3 miliarde de euro, în condiţiile în care Millennials şi Generaţia X sunt cei mai activi cumpărători online, în România.
La polul opuse se află Generaţia Z şi Baby Boomers, care sunt mai reticenţi sau au o prezenţă mai scăzută în comerţ. În 2020, cifra de afaceri a industriei de fructe și legume din România a crescut cu 17,4% și a atins un maxium istoric, de 24,4 miliarde de lei, conform unei analize.
Dacă ne referim la subsegmente, comerțul a înregistrat cel mai mare avans, de 19%, cu o cifră de afaceri de 20,8 miliarde de lei, activitatea de prelucrare a crescut cu 12% (cifră de afaceri de 1,4 miliarde de lei), iar cifra de afaceri a cultivatorilor de fructe și legume a crescut cu 5% față de 2019, la 2,1 miliarde de lei în 2020, arată analiza KeysFin.
„Pandemia a adus o modificare evidentă a comportamentului de consum înspre produsele de bază între care se găsesc și legumele și fructele. Pentru perioada ce vine se estimează continuarea tendinței de creștere începută în 2014 și atingerea unui nivel record de 28 de miliarde de lei în baza creșterii consumului, dar și a presiunilor inflaționiste de aproximativ 10% de anul trecut”, spune Diana Florescu, analist economic KeysFin.
Oferte locale cu transport la domiciliu
Ultima perioadă a evidenţiat creşterea interesului consumatorilor faţă de achiziţiile online, dar şi disponibilitatea producătorilor de a asigura transportul la distanţe mai mici pentru cumpărături mai consistente. Legumicultorii mai mari consideră că şi această modalitate îi ajută în a-şi asigura pe termen scurt lichidităţile băneşti, dar consumă deosebit de mult timp pentru pregătirea coletelor şi ambalare..
De câteva zile, aşa cum probabil unii dintre cititorii ziarului nostru au puturt remarca, este în creştere pe reţelele de socializare oferta de legume şi fructe de sezon. Spre exemplu am remarcat oferte precum: fasole păstăi la 10 lei kilogramul, caise şi piersici la 8 – 10 lei kilogramul, ouă de găină la 1 leu bucata, găini şi cocoşi rase de care la 80 de lei bucata şi lista ar putea continua. Ofertele, aşa cum anticipam, include şi transportul de la producător la domiciliul cumpărătorului pe distanţe rezonabile.
Vasile Vraja, legumicultor din Botiz, ne-a spus că pe lângă standul amenajat în vecinătatea fermei legumicole, are aproape zilnic şi comenzi telefonice pentru legume proaspete. Roşiile au apărut pe piaţă de aproximativ două săptămâni, iar acum, în funcţie de soi, preţurile sunt cuprinse între 5 şi 10 lei kilogramul. Preţuri rezonabile sunt şi la castraveţi, ardei ş.a. Livrarea spre exemplu către cumpărătorii din Satu Mare se face în condiţiile în care, comanda are o anume valoarea pentru care să merite asigurarea centralizată a transportului către consumatorul final.
Dan Negrea, legumicultor din Pişcolt, cu o doză de amărăciune, dar şi cu resemnare, ne-a spus că în condiţiile actuale este deosebit de greu să produci legume la preţuri scăzute, atunci când preţurile seminţelor de calitate, certificate, sunt deosebit de mari, la fel cele ale substanţelor de combatere. Costurile pentru producţia în spaţii protejate, sunt considerabil mai mari comparativ cu producţia în câmp deschis. Este deosebit de dificilă valorificarea. Centrele de colectare de tip engross, indiferent că am vorbi despre Oradea sau Satu Mare, sunt adesea pline de legume provenite de la cultivatorii din zona de Sud a României. Samsarii sunt în final cei care fac preţurile, iar legumicultorii se aleg mai cu nimic. Legumicultorul care nu deţine unitatea proprie de desfacere, are mari dificultăţi în vânzarea produselor, indiferent de sortiment.
A distribui legume la solicitările sporadic ale consumatorilor este o muncă anevoioasă şi adesa contraproductivă. Producătorul de legume care dispune de o unitate proprie de desfacere îşi poate stabili preţul cu puţin peste cel din unităţile engross, dar are şi desfacere asigurată pentru produsele sale proaspete. Spre exemplu roşiile sunt la 10 lei kilogramul acum, dar este vorba despre soiurile roze, deosebit de gustoase şi cărnoase. La Pişcolt nu se cultivă roşii de mărimea oului de găină, aşa cum sunt cele olteneşti. Cumpărând din magazinele proprii ale legumicultorilor, se dovedeşte mulţumit atât cumpărătorul, cât şi producătorul. Doar micii producători îşi pot permite să presteze servicii de transport către cumpărători sau să iasă în piaţă la competiţie cu samsarii.
CITEȘTE ȘI: 33,69 milioane euro pentru sprijinirea micilor producători de legume
Fii primul care comentează