Asculta acest articolFederaţia maghiarilor din Statele Unite a sesizat Comisia Helsinki, o agenţie a Administraţiei SUA, în legătură cu iniţiativa de retragere a distincţiei lui Laszlo Tokes, un istoric american trimiţându-i o scrisoare preşedintelui Traian Băsescu în acelaşi caz.
Federaţia Maghiarilor Americani (AHF) s-a adresat Comisiei Helsinki a SUA denunţând încălcări ale drepturilor omului, acţiuni anti-maghiare şi anularea deciziei de retragere a distincţiei lui Laszlo Tokes. Preşedintele AHF, Ferenc Koszorus, a declarat, conform MTI, că iniţiativa de retragere a Ordinului “Steaua României” acordat lui Tokes este rezultatul acţiunilor acestuia în favoarea comunităţii maghiarilor din România.
“Comisia Helsinki trebuie să se pronunţe; încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, politicile şi practicile împotriva minorităţilor, intoleranţa şi măsurile antidemocratice nu pot fi tolerate. Ne temem că tăcerea ar putea fi interpretată de unii (…) ca fiind o încuviinţare, având ca efect noi încălcări ale principiilor Comisiei Helsinki”, a comunicat AHF într-o scrisoare adresată preşedinţilor Comisiei, Benjamin Cardin şi Christopher Smith, citat de Mediafax.
Pe de altă parte, istoricul american Lee Edwards, directorul Fundaţiei Memorialul Victimelor Comunismului de la Washington, i-a trimis o scrisoare deschisă preşedintelui Traian Băsescu pentru a-i cere să nu dea curs iniţiativei de retragere a Ordinului “Steaua României” lui Laszlo Tokes.
Comisia pentru Unitate Naţională a Parlamentului de la Budapesta a anunţat luni că iniţiativa de retragere a distincţiei eurodeputatului Laszlo Tokes este “inacceptabilă” şi reprezintă o lipsă de respect faţă de etnicii maghiari din România. Potrivit Comisiei parlamentare, retragerea distincţiei lui Laszlo Tokes ar ridica dubii în legătură cu libertatea de exprimare şi cu rolul etnicilor maghiari în România. Săptămâna trecută, politicieni din cadrul Fidesz apreciau că eurodeputatul Laszlo Tokes este victima unui “spectacol politic” care are rolul discreditării şi intimidării celor care luptă pentru drepturile minorităţii maghiare. Ministerul ungar de Externe consideră că iniţiativa de retragere a distincţiei acordate lui Laszlo Tokes reprezintă o acţiune “extrem de preocupantă”, un gest de umilire a comunităţii etnicilor maghiari din România, având scopul de intimidare a celor care solicită autonomia maghiarilor.
Laszlo Tokes a declarat că preşedintele Traian Băsescu este “politicianul cel mai cumpănit, cel mai echilibrat, din România”, dar adaugă că nu se “amăgeşte” în privinţa deciziei şefului statului vizând Ordinul “Steaua României” întrucât “nici el nu are scrupule”. “Domnul preşedinte se află între ciocan şi nicovală. Cu metode similare, împotriva statului de drept, aceiaşi actori politici care mi-au retras Ordinul au vrut să-l demită în vara anului trecut. El, dacă doreşte să fie consecvent, ar trebui să apere statul de drept, legalitatea şi să nu se facă complice la acest proces îndreptat împotriva valorilor europene şi împotriva maghiarimii din România”, a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă susţinută la Oradea, europarlamentarul Laszlo Tokes.
Membrii Consiliului de Onoare al Ordinului “Steaua României” au decis să propună preşedintelui Traian Băsescu retragerea distincţiei oferite europarlamentarului Laszlo Tokes.
1 comentariu
În România lui Ion Ilescu și Victor Ponta, călăul își permite să-i retragă decorația victimei
Posted on noiembrie 22, 2013 by Sare’n Ochi
de Ștefan Ciocan și Victor Lungu
Consiliul de Onoare al Ordinului Naţional „Steaua României” a decis să-i retragă această distincţie pastorului Lászlo Tőkes. Ar trebui oare să fiu mândru că sunt român? Ei bine nu am să fiu mândru, ba din contră mi-e din nou – pentru a nu stiu câta oară – ruşine că sunt român. Nu pentru că pastorul Tőkes a rămas fără o tinichea pe care să i-o agaţe la piept urmaşii – dacă nu vor uita – când îl cară spre cimitir. Şi nici pentru că sunt perfect de acord cu pastorul Tőkes când a spus că pentru el „întâi decembrie” e zi de doliu. (Şi pentru mine, român ardelean e la fel!) Mi-e ruşină că sunt român, pentru că apartenenţa la această naţiune mă obligă să trăiesc într-o ţară în care călăul îi ia decoraţia victimei, în care nu există nici o ierarhie a valorilor, totul se bazându-se pe minciună şi tupeu dus la extrema cea mai de sus. Lászlo Tőkes este omul de la care în decembrie 1989 a început la Timişoara ceea ce în istorie este consemnat ca „Revoluţia anticomunistă”. Că Lászlo Tőkes este maghiar, nu poate decât să ne amplifice nouă românilor sentimentul de ruşine. A fost nevoie de un ungur – agent sau nu al servicilor secrete străine, nici nu mai contează – care să aprindă flacăra revoluţiei. Putea fi foarte bine şi un român. Nu a fost! Au fost însă mulţi români, anonimi, care s-au aşezat în jurul lui Lászlo Tőkes. Atunci nu mai conta că e ungur. Acei români, maghiari, germani, sârbi, anonimi, s-au strâns la chemarea pastorului reformat din Timişoara şi au început marea minune. Pentru puţin timp, în acele zile de 16 – 21 Decembrie, o mică parte din România a fost liberă. Chiar dacă Lászlo Tőkes nu a fost prezent fizic la Cluj, flacăra aprinsă de el la Timişoara s-a propagat şi în capitala Ardealului. Aici a apărut pe baricadă un „român adevărat”. Se numeşte Degeratu şi acum este general. A fost la Cluj pe baricadă, dar nu de partea demonstranţilor anticomunişti, ci de partea celor care apărau regimul Ceuşescu. Uniforma lui va rămâne pentru totdeauna mânjită de sângele tinerilor împuşcaţi de armată în Cluj, pentru că Degeratu a fost cel care a coordonat acţiunile represive. E drept nu a spus niciodată nimic rău despre România. Dar răul făcut atunci, rămâne încrustat în crucile tinerilor pieriţi sub gloanţele armatei puse în dispozitive de reprimare și de el şi în sufletele familiilor acestora.
Da, mi-e ruşine acum că sunt român! Pentru că acest general Degeratu face parte din Consiliul de Onoare al Ordinului Naţional „Steaua României” care a decis retragerea distincţiei primită de pastorul Lászlo Tőkes. Călăul îi retrage distincţia victimei. Un om cu mâinile pătate de sângele martirilor Clujului, acţionează împotriva celui care a declanşat revolta anticomunistă. Lászlo Tőkes este acelaşi maghiar, consecvant în ideile sale, aşa a fost în 1989 aşa este şi acum. Noi românii ne-am schimbat, sau am fost schimbaţi în 23 de ani în aşa măsură încât nici nu mai ştim ce vrem de la Istorie.
PS: Cum este să ucizi cu pixul
În decembrie 1989, Constantin Degeratu era locotenent colonel şi avea funcţia de Ofiţer I în cadrul Secţiei Operaţii a Armatei a IV-a Transilvania. Domnia sa nu a dat ordine de represiune şi nu a apăsat pe nici un trăgaci de armă pentru a se mânji de sângele propriilor compatrioţi în încercarea disperată de a-l proteja pe Ceauşescu şi cuceririle revoluţionare ale acestuia – cum au procedat mulţi alţi şefi şi colegi de-ai domniei sale. Nu, el a ucis cu pixul, a fost cel care a realizat dispozitivele de luptă din interiorul municipiului Cluj, cel care a gândit cum să fie împiedicaţi, cu foc la gura ţevii, amărâţii de români dacă ar fi avut neobrăzarea şi tupeul să vină în centru la Judeţeana de Partid să ceară o pâine în plus, un trai decent şi mai multă căldură în case. Şi nu a făcut asta oricum, ci ca un adevărat specialist în operaţii militare – căci, totuşi, asta este, trebuie să o recunoaştem – prin cercetare pe teren şi fixarea, la faţa locului, a acţiunilor de luptă, în aşa fel încât nici un amărăştean să nu poată să răzbată către centrul municipiului Cluj şi să deranjeze prin zbieretele sale de disperare liniştea mai marilor din PCR – a premeditat, practic, uciderea celor 26 de civili clujeni şi schilodirea cu arma de foc a alţi 86. Este drept, Constantin Degeratu nu a acţionat din proprie iniţiativă, ci la ordinul generalului Iulian Topliceanu, fost comandant al Armatei a IV-a Transilvania şi politruc de nădejde al PCR. Însă, după procesul de la Nurnberg, orice scuză care invocă executarea ordinului nu mai exonerează pe nimeni de vina avută. De altfel, şi reputatul specialist în legislaţie militară Vintilă Dongoroz scria negru pe alb în cartea sa că: „un ordin vădit ilegal nu se execută”, iar „în cazul în care s-a executat un ordin vădit ilegal, persoana care execută răspunde în solidar cu cel care a dat ordinul vădit ilegal”. Şi ce ordin mai vădit ilegal decât acela de a fixa pe teren, în interiorul orașului, dispozitive de represiune împotriva propriului popor? Sub aspectul pregătirii de luptă, în ziua de 20 decembrie 1989 ofiţeri ai Armatei a IV-a din garnizoana Cluj-Napoca au efectuat recunoaşteri în teren (în interiorul municipiului Cluj), potrivit planului stradal de luptă la întocmirea căruia a “făcut diferite propuneri” (propria declaraţie dată în faţa organului de anchetă penală) Constantin Degeratu, stabilind locurile cele mai optime pentru a opri trecerea coloanelor de manifestanţi către pieţele centrale ale oraşului. Dacă generalul Degeratu nu s-ar fi simţit vinovat că a ucis cu pixul oameni nevinovaţi, nu văd pentru ce s-a zbătut, de câte ori a putut (şi complicii săi au ştiut să-l pună în poziţii din care a putut), să pună beţe în roatele Justiţiei – de fiecare dată când sărmana fată oarbă a încercat să facă lumină în ceea ce priveşte implicarea Armatei române, prin comandanţii ei, în represiunea sângeroasă dintre 17 şi 22 decembrie 1989…?