Malpraxis (II)

Asculta acest articol

[slideshow id=3083]

Nu departe de hotararile de ansamblu ale Statului se afla Parlamentul. De douazeci de ani ne confruntam cu acelasi tip de decizii, masurile celor de la putere sunt nule in opinia celor din opozitie. Urmarea acestei situatii o vedem in faptul ca fiecare Guvern reia aceleasi legi in propria-i viziune si tara bate pasul pe loc si acum, ca si in urma cu doua decenii, vorbim de acelasi imperativ: necesitatea reformei. Vina cred ca se afla in primul rnd la partide, care, in obtuzitatea lor, nu vad altceva dect denigrarea adversarului si constrngerea membrilor lor de a vota hotarrea grupului conducator, apoi in lipsa de coeziune si fermitate a cetatenilor. Ca alegatori, potrivit legii, avem toata puterea asupra alesilor, dar ne lipseste vointa si, poate, instrumentul de a ne exercita acest drept. S-ar impune ca, ori de cte ori reprezentantii nostri se abat de la dorintele masei de alegatori, sa fie chemati si interogati. Ei n-au voie sa urmareasca alt interes, nici propriu, nici de partid, dect cel al cetatenilor, in caz contrar savrsesc un malpraxis, care trebuie sanctionat prin retragerea mandatului. Daca s-ar intmpla asa, lucrurile ar merge si in Parlament cu siguranta mai bine. Apoi, daca la costurile pe care le face fiecare parlamentar s-ar gasi o solutie de restrngere a lor, tara ar cstiga din nou. Zilele trecute presa si unele studiouri TV au prezentat publicului unele din aceste cifre si sumele sunt incredibil de mari.

Avnd in vedere situatia actuala a tarii, credem ca o reducere a cheltuielilor parlamentarilor si a guvernului se impune. Si, cum se afirma de nenumarate ori ca se va incepe cu “vrfurile”, credem ca nu ar fi gresit sa se porneasca chiar cu parlamentarii. Mereu am afirmat ca acestia ar trebui sa-si pastreze salariul avut la locul de munca inainte de a ajunge demnitari. In felul acesta ar fi corelate dorinta lor de marire a cstigurilor (in aceasta privinta totdeauna a fost unanimitate in parlament) cu nevoia de crestere salariala a tuturor cetatenilor. In plus, parlamentarii ar trebui sa aiba doar o indemnizatie, transparenta, si att. Pentru telefoane, masini, deplasari, secretare, purtator de cuvnt etc., etc. sa le aiba ct si cte vor, dar platite din propriul buzunar. De asemenea, pe durata mandatului, fiecare parlamentar, indiferent de domeniul din care provine, sa nu-si profeseze meseria. Altfel, ei se afla intr-o crasa incalcare a legii, pe de o parte, unii, probabil majoritatea, primesc salariu de la doua institutii de stat, pe de alta parte, cu totii abuzeaza, poate involuntar, de functia de parlamentar in sectorul privat sau de stat, in care au lucrat si lucreaza incontinuu (dar la “fara frecventa” sau “la distanta”). In felul acesta s-ar evita multe din abuzurile actuale, carora nicio institutie, legala sau “mai putin legala”, precum DNA, ANI, nu le poate face fata. O persoana, care in timpul unui mandat de parlamentar ajunge la sume de milioane de euro (cum ni s-a prezentat pe posturile publice TV), n-ar mai avea ce cauta vreodata intr-o functie publica si poate nici in meseria lui, daca aceasta a fost intr-un domeniu bugetar, in care ar trebui sa fie exemplu de moralitate si conduita. Cu asemenea masuri drastice, dar usor de infaptuit, s-ar putea ajunge la o stare de normalitate in Romnia. Daca cineva contesta o atare viziune, pe motiv ca nu exista exemple in alte tari, ii recomand sa studieze democratiile antice, greaca si romana.

In ceea ce priveste Guvernul, ar fi cazul, macar dupa douazeci de ani, sa fie stabilite exact numarul de ministere (cu aceeasi denumire in timp), numarul de secretari de stat si de alte organisme statale, lucru usor de infaptuit prin vointa parlamentara, si nu sa asistam la jocul penibil al schimbarii denumirii (cu costuri financiare deloc de neglijat), la marirea necontenita a numarului de secretari de stat sau ale organizatiilor guvernamentale, in functie de interesele de partid.

Pentru instaurarea ordinii si evitarea abuzurilor, in formele pe care le vedem si le auzim zilnic, propunem instituirea prin lege a unor asemenea masuri, precum si extinderea, in forme adecvate, a ideii de malpraxis si in alte sectoare ale activitatii sociale (invatamnt, politie, armata, biserica etc.) cu prghii si la beneficiarul care este poporul romn.

Nicolae Felecan