Maramuresenii care si-au pierdut viata in incendiul de la Paris au fost inmormantati acasa

Asculta acest articol

Administratorii de la Respiro au suportat cheltuielile de inhumare

[slideshow id=6421]

Claudia Pop (40 de ani), femeia care si-a pierdut viata in incendiul de la Paris, din 23 aprilie, a fost inmormantata luni, 2 mai, in cimitirul “Nuci” de langa Parcul Municipal din Baia Mare. Finul acesteia a avut si el parte de un astfel de ceremonial, insa duminica, 1 mai, locul inmormantarii fiind la Buzesti. Corpurile neinsufletite au fost aduse in tara sambata, 30 aprilie.

Familia Pop nu a dorit altceva decat sa petreaca Sarbatorile Pascale alaturi de finii lor din Franta. Fericiti de concediul primit, dar si de bruma de bani pe care o aveau pentru transport, acestia s-au urcat in masina in data de 21 aprilie si au plecat spre Paris, insotiti de fiica lor, Alexandra. Dupa mai bine de 28 de ore de mers, undeva in jurul orei 1, in dimineata de 23 aprilie, au reusit sa ajunga la destinatia dorita, mai exact in Saint-Quen, la nord de Paris. Franti de oboseala, cei trei s-au pus sa se odihneasca. La un moment dat, in jurul orei 4, acestia au fost treziti din somn de tipete si urlete. In preajma lor nu au vazut decat flacari si un fum foarte dens. Speriati pentru viata fetei, cei doi soti au reusit sa ajunga la ceilalti membri ai familiei, opt la numar, s-au mobilizat si impreuna cu pompierii francezi au incercat sa coopereze pentru salvarea vietilor lor. Din pacate, doar sase dintre ei au reusit sa scape si asta datorita faptului ca au avut suficient timp la dispozitie sa coboare pe scarile autotutilitarelor. Din nefericire, Claudia si finul ei, Adrian, datorita focului care s-a intetit, nu au mai putut ajunge la fereastra si au incercat sa gaseasca o alta solutie de salvare. Acestia au optat pentru escaladarea cladirii, insa au alunecat si au cazut in gol de la etajul al treilea al imobilului, pe caldaramul de beton, sub ochii ingroziti ai autoritatilor franceze si ai martorilor.

Echipajele de medici prezente la tragedie au incercat sa faca totul pentru ei, insa moartea a fost violenta. In momentul izbucnirii incendiului, in cladire se aflau 40 de oameni. Doi dintre acestia au fost grav raniti, iar opt s-au ales cu arsuri usoare.

200 de pompieri militari au incercat sa opreasca incendiul care a cuprins intreaga cladire. Dupa stingerea focului, care a durat mai bine de trei ore, politia franceza impreuna cu pompierii au incearcat sa determine cauzele care au dus la izbucnirea incendiului, mai cu seama ca imobilul in care se aflau cei opt romani nu prezenta semne de uzura si asta in contextul in care focul ar fi putut izbucni de la un scurtcircuit electric. Deocamdata, ancheta este in curs de desfasurare, iar autoritatile franceze nu au facut publice alte informatii cu privire la acest caz.

Romanii din Paris au facut cheta pentru expatriere

La nici patru zile de la tragedie, familia indoliata a apelat la comunitatea de romani din Paris, iar cu ajutorul bisericii ortodoxe, pe parcursul mai multor zile, s-a facut o actiune de intrajutorare, o cheta, iar banii stransi au fost directionati inspre achizitionarea a doua sicrie in care sa fie depuse ramasitele pamantesti ale celor doi romani. Din aceiasi bani, familia a reusit sa plateasca si transportul pana in Romania, pentru a-i avea pe cei dragi, decedati, alaturi de ei. La acest capitol ar mai fi de spus faptul ca si fiul Claudiei Pop ar fi trebuit sa se intalneasca la Paris cu ei, insa acesta, fiind plecat in Spania la munca, si-a anuntat intarzierea. Dupa ce Alexandra, sora lui, a scapat din flacari, si-a sunat fratele, pe Catalin, si i-a povestit drama prin care au trecut cei opt. Tanarul, in varsta de doar 21 de ani, a plecat spre Paris si toate formalitatile de expatriere ale celor doua corpuri neinsufletite au fost facute de el. Totul s-a desfasurat cu mare rapiditate, deoarece legea franceza ar fi cerut incinerarea cadavrelor si asta in cazul in care ar fi expirat termenul de zece zile, prevazut in norma legislativa franceza.

Angajatorii Claudiei au suportat cheltuielile din Romania

Familie modesta, insa cu sufletul deschis fata de cei din jurul lor, copiii si sotul Claudiei au fost sprijiniti financiar de angajatorii ei. Emanuela Cebotaru, administratorul firmei Respiro, impreuna cu sotul ei au hotarat ca toate demersurile si cheltuielile care vizau inmormantarea din tara sa fie suportate din banii lor.

“Sotul ei a ramas cu arsuri serioase. Spitalizari si tratamente. Copiii… la 20 de ani, ce sa faca, erau in Franta si erau innebuniti cu documentele necesare pentru expatriere ca sa-si poata aduce mama in tara. Asa am hotarat ca aceste cheltuieli sa le suportam noi. Nu puteam sa-i lasam de izbeliste”, a declarat Elena Cebotaru. Aceasta a mai precizat faptul ca Ana Claudia Pop a lucrat in firma ei inca din anul 1997, de la deschiderea primului magazin, iar cu timpul, femeia a reusit sa urce pana la functia de sef la Romstal. “Era un om de baza. Niciodata nu am avut probleme. Eram linistita pentru ca stiam ca este un om corect. Aveam incredere in ea. A fost un angajat exemplar”, a completat Elena Cebotaru.

300 de oameni s-au rugat pentru Claudia

Sicriele cu cei doi romani au ajuns in tara sambata, 30 aprilie. Acestea au fost preluate de membrii familiei  care au facut ceremonialul inmormantarii, respectand cu strictete ritul crestin ortodox. Astfel, Adrian a fost depus la cimitirul din Buzesti, in prezenta a peste 150 de persoane care au tinut sa fie alaturi de familia indoliata.

Trupul neinsufletit al Claudiei Pop a fost  depus la cimitirul “Nuci”, in data de 2 mai. 300 de oameni au plans si s-au rugat la Dumnezeu pentru sufletul ei. Prietenii, vecinii, colegii de serviciu, dar si cei care nu au cunoscut-o au participat la slujba religioasa, dorind sa sustina moral familia si sa-si prezinte solidaritatea sufleteasca.

“Speram sa fie o poveste, un vis urat”

“La aflarea vestii nu imi venea sa cred. Nici nu imi imaginam ca se poate sa fie asa. Pana luni, speram efectiv sa nu fie adevarat. Sa fie doar o poveste. Sa fie un vis urat. Participand la inmormantare, realitatea m-a lovit in plin. Drama acestei familii nu are margini. Chiar daca am fost colege de serviciu, in acelasi timp am fost si prietene. Cei 14 ani ne-au apropiat. Regret nespus plecarea ei”, a conchis Elena Cebotaru.

Colegii Claudiei inca sunt afectati de tragedie. Acestora nu le vine sa creada ca femeia plina de viata nu mai exista.