Image 1
Image 2
Va fi huiduit Marcel Ciolacu la Satu Mare? Sâmbătă, 27 ianuarie, primul ministru Marcel Ciolacu, însoțit de Paul Stănescu, Mihai Tudose și Florin Barbu, ministrul agriculturii, se află la Satu Mare.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Participă la conferința de alegeri a organizației județene sătmărene. Surprize nu sunt de așteptat pentru că este un singur candidat la funcția de președinte al organizației județene PSD, Mircea Govor.

 

 

Ar fi, așadar, un bun moment, să zicem pentru AUR, pentru a organiza un grup de presiune care să-l huiduie pe primul ministru, și mai ales pe ministrul agriculturii.          Se pare că vremea huiduielilor a trecut. Prima manifestare de acest gen a avut loc în anul 1990 la Alba Iulia de 1 Decembrie, când primul ministru de atunci, Petre Roman, a făcut un semn discret în timpul discursului președintelui PNȚCD și grupul anume pregătit l-a huiduit pe Corneliu Coposu.

 

 

Viața democratică în România începând prin a fi huiduiți reprezentanții opoziției, năravul a continuat.

 

 

Istoria huiduielilor este destul de complicată. Maestrul de ceremoni în domeniu rămâne Traian Băsescu. Președinte al României timp de un deceniu, fostul marinar a reușit să-și creeze un grup de presiune stradală bună pentru cauze mai bune.

 

 

Ciudățenia consta în faptul că, deși la putere se afla PDL, cei huiduți erau din nou politicienii partidelor de opoziție, în mod special din PSD.

 

 

Sărind câteva etape ajungem la cel mai huiduit om din România, Liviu Dragnea. Special pentru el a fost organizat un protest de mare anvergură.

Mii de români veniți din toate țările, din Italia, Germania, Spania, Marea Britanie, ba chiar și din SUA, în dimineața zilei de 10 august 2018 s-au adunat în Piața Victoriei, scandând “Jos Guvernul”, “PSD, ciuma roșie”. Incidentele au început după masă când un grup de protestatari au forțat intrarea în guvern.

 

 

Ca s-o apere pe blânda Viorica Dăncilă, atunci prim ministru, jamdarmii au început să-i pulverizeze pe protestatari cu gaze lacrimogene. A urmat o luptă între forțele de ordine și protestatari demnă de revoluția franceză atacând Bastilia. Condiții propice, vremuri de glorie pentru un partid să se nască în stradă, în speță pentru USR.

 

 

Nu au trecut decât șase ani de la crâncena bătălie de la București prezentată, la fel ca mineriadele din anii 1990, de toate posturile de televiziune din lume, și se pare că imaginea PSD s-a schimbat.

 

 

Nu știu dacă în dosarul plimbat pe la toate instanțele s-a dat vreo soluție. Se pare că protestul din 10 august 2018 a fost ultima mare răbufnire de mânie, ultimul act politic de o violență ieșită din tipare. Ce n-ar da AUR să poată organiza un asemenea protest.

 

 

Trebuie să remarcăm că situația internă și internațională este acum mult mai îngrijorătoare decât era în 2018. Nici criză, pandemie, nici război, nici criză energetică.

 

 

2024 este anul crizelor, dar și a celor patru rânduri de alegeri. Încă nu s-a finalizat protestul fermierilor și transportatorilor. Sunt nemulțumiri, revendicări, greve, pe toate palierele vieții economice și sociale.

 

 

Cu toate acestea, spre deziluzia multora, nu se înregistrează ciocnici violente. Fermierii, cu utilajele lor mai mari decât tancurile, ar fi putut face față cu brio unor lupte cu jandarmii, cu forțele de ordine.

 

 

Dar mai este ceva demn de remarcat: Nu se scandează “Jos guvernul! Jos Ciolacu! PSD, ciuma roșie” Se mai aude câte un “Hoții! Hoții!”. Ceva s-a schimbat. Ce anume? Mentalitatea sau PSD? Are populația de altă orientare politică o altă percepție față de social-democrație? Dintr-o dată PSD nu mai este ciuma roșie?

 

 

O să încerc o explicație. S-a schimbat PSD la vârf. Marcel Ciolacu are o altă abordare. Este ceva între Adrian Năstase, dar fără aroganța acestuia, și Victor Ponta, fără miștocăriile lui, de cele mai multe ori gratuite.

 

 

Bun cunoscător al psihologiei maselor, nelipsit de o anumită diplomație, dublată și de o viclenie tipic româneasă, primul ministru Marcel Ciolacu are ceva și din înțelepciunea lui Moș Ion Roată, dar și din calmul lui Zaharia Trahanache.

 

 

În fond  prefectul Trahanache din “O scrisoare pierrdută” este un personaj pozitiv, calm, necertăreț, înțelegător, care mai degrabă ar putea fi genul lui Nicolae Ciucă.

 

 

Poate chiar această asemănare îi fac pe cei doi lideri ai PSD și PNL să se înțeleagă bine. Sau, mai exact, să nu se certe în spațiul public, așa cum făceau Băsescu și Ponta.

 

 

Simplificând, poate că secretul succesului politicianului Marcel Ciolacu constă în faptul că nu este certăreț.

 

 

În momentul când va ridica vocea, va jigni, reacțiile, huiduielile, nu vor întârzia să apară. Până atunci nu sunt întrunite condițiile să fie un om huiduit, ca fostul lider al PSD, Liviu Dragnea. Și nici disprețuit ca imaculata Viorica Dăncilă. Poate că șeful campaniei electorale, Mihai Tănase, ales parcă pentru a-l contracara pe Rareș Bogdan de la PNL, ambii ironici, sarcastici, și când este cazul și când nu este, le vor  aduce deservicii celor două partide și liderilor lor.

 

 

Editorial

Dumitru Pacuraru

 

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Sigla Informatia Zilei

Martiri fără voie

Asculta acest articol Oraş destul de neînsemnat în primele zile ale revoltelor din decembrie 1989, fără victime locale, fără incidente,

Sigla Informatia Zilei

România şi modelul german

Asculta acest articol Din cauza avionului de lux cu care a călătorit în Japonia, şi vizitele preşedintelui Iohannis programate pentru