Asculta acest articol Majoritatea cetățenilor știu despre parlamentarii europeni un singur lucru, anume că au salarii foarte mari. În rest despre ei se aude doar când sunt implicați în vreun scandal. Astfel a ajuns Adrian Severin cel mai cunoscut dintre ei. El a fost înregistrat de niște ziariști englezi în timp ce negocia partea lui pentru a vota un amendament la o lege. Desigur, percepția generală este greșită.
Importanța Parlamentului European, implicit a reprezentanților aleși din fiecare țară, nu se poate pune la îndoială. Problema este că în România nu există un apetit special al mass media pentru politica externă.
Europarlamentarii, mai precis candidații pentru Parlamentul European, își fac simțită prezența în spațiul național în campaniile electorale. Aleși pe liste de partid pentru un mandat de cinci ani, ei reprezintă în primul rând interesele familiilor politice din care fac parte. Abia în al doilea rând, ei sunt receptați ca reprezentanți ai unei țări. În mandatul care se încheie în acest an popularii au fost majoritari.
Socialiștii, partidele de stânga în general, au în țările europene o pondere ceva mai scăzută, rareori reușind să formze majoritatea în PE. În România, situația se prezintă altfel. PSD va obține și va trimite numărul cel mai mare de parlamentari. Dar candidații PDL, UDMR, PMP, precum și cei de la PNL, se vor așeza alături de restul reprezentanților partidelor de dreapta din Parlamentul European. Chiar dacă dreapta românească este divizată, europarlamentarii rezultați din alegerile din 25 mai vor fi parte a unei eventuale majorități.
Putem înțelege gestul lui Crin Antonescu de a scoate PNL de la guvernare și prin această prismă. Chemarea lui Vasile Blaga adresată PNL pentru o fuziune cu PDL poate fi înțeleasă prin dorința de a forma un mare partid de dreapta care să se alinieze marii familii politice a popularilor europeni. Alegerile care vor avea loc în 25 mai prind PNL, PDL și PMP pe baricade diferite, în postura de adversari. Antonescu și Blaga vor încerca să obțină cât mai multe locuri, pentru a asigura partidului locul doi, după PSD.
Între PDL și PMP de asemenea este o competiție. Dacă Mișcarea Populară nu trece pragul electoral, se poate spune că Blaga l-a învins pe Traian Băsescu. În ultimele zile s-a mai ivit o problemă de imagine pentru tânărul partid născut din fundația înființată de consilierii de la Cotroceni, Pe listă apare fiica președintelui. Elena Băsescu nu mai candidează ca independentă. Desigur, nu mai are șanse. Prezența ei pe listele PMP i-a șocat chiar și pe unii dintre simpatizanți. Ar reieși că Traian Băsescu a creat acest partid doar pentru a-și trimite fiica în PE. Este o mică problemă de imagine pentru Mișcarea Populară.
Dar cazul nu este izolat. Pe listele electorale se află soții, fiice, nași, fini, prieteni ai liderilor politici din toate partidele. S-ar putea trage concluzia că România este condusă de câteva familii. Despre dinastii încă nu poate fi vorba. Poate că la fel se întâmplă în fiecare țară. Important este însă ca persoanele trimise în cel mai înalt forum politic din Uniunea europeană să reprezinte cu cinste țara din care provin.
Pentru că, la urma urmei, chiar dacă sunt liste de partid, parlamentarii europeni sunt imaginea țării lor. Elena Băsescu nu-l reprezintă pe Traian Băsescu, Daciana Sârbu nu-l reprezintă pe Victor Ponta, la fel cum Adina Văleanu nu-l reprezintă pe Crin Antonescu. Este o chestiune de onestitate politică, o mică problemă de imagine proprie a fiecăruia dintre liderii politici care-și promovează rudele.
