Asculta acest articolÎn 1 decembrie, înainte sau după festivitățile dedicate Zilei Naționale, alegătorii sunt chemați la urne. Oferta este generoasă. Pe lângă actualele partide parlamentare vor apărea formațiuni noi care este posibil să treacă pragul de cinci procente.
Sondajele care au apărut, mai mult axate pe topul candidaților prezidențiali, nu dau foarte multe speranțe actualelor partide de guvernare. Dacă vor depăși cu câteva procente 50% PSD și PSD ar trebui să fie foarte mulțumite. Oricum o învârt, oricât o sucesc, se pare că cele două partide acum concurente, vor fi condamnate să guverneze împreună.
Zilele trecute George Simion s-a arătat dispus să intre la guvernare cu AUR cu condiția ca partidul cu care se va alia, PSD sau PNL, să pună în practică programul său. O pretenție aberantă.
Niciun partid care intră într-o coaliție nu poate avea pretenția să-și impună propriul program. Se negociază, se ajunge la un compromis și se întocmește un program comun.
În paranteză fie spus, ținând seama de contextul internațional, granițele între politicile de stânga și politicile de dreapta sunt fluide. Programele se pot armoniza, așa cum au încercat să facă PSD și PNL.
După cum se prezintă acum scena politică din România aproape jumate dintre mandate vor fi obținute de partidele aflate în opoziție. AUR și USR sunt formațiuni născute în stradă, partide care și-au câștigat notorietatea prin proteste de stradă, prin huiduieli.
USR, profilat ca un partid anti-PSD, s-a folosit din plin de imaginea negativă a lui Liviu Dragnea, în principal instrumentată de Klaus Iohannis. AUR a crescut pe seama restricțiilor din timpul pandemiei.
Ceea ce au în comun cele două formațiuni este atitudinea dură din parlament, sfidarea tuturor regulilor, regulamentelor.
Dacă PSD și PNL vor obține ușor peste 50% din voturile cetățenilor, iar UDMR își va conserva rezultatul de peste 5%, înseamnă că restul mandatelor vor reveni partidelor cu tendințe de blocare a tuturor inițiativelor eventualei majorități PSD-PNL-UDMR.
În această situație viitorul președinte devine un factor unificator sau unul dezbinator. PNL, din motive electorale, a anunțat că și-ar dori un guvern de dreapta, ceea ce întâi presupune o platformă electorală comună a formațiunilor de dreapta. Oricâte socoteli se fac, PNL plus USR, PMP, alte partidulețe, chiar și UDMR nu par să adune voturi pentru o majoritate parlamentară. Se va asocia dreapta proiectată de Nicolae Ciucă cu AUR?
În linii generale PSD și PNL vor merge în aceeași direcție pe care au mers în Germania SPD și CDU la alegerile statele. Ascensiunea AfD a obligat cele două partide să renunțe la atacurile reciproce și să-și îndrepte criticile către AfD. Atfel, după rezultatele dezastruoase din două landuri, Saxonia și Turingia, în alte landuri AfD a fost învins.
O mențiune specială trebuie acordată președintelui Iohannis. El vrea să-și spună un ultim cuvânt. Intenția lui de a candida pentru Senat, dar în același timp să-și ducă mandatul până la capăt creează tensiuni între PSD și PNL. Corect și cinstit ar fi să-și dea demisia și să candideze din poziția de candidat egal cu ceilalți candidați.
Ce valoare electorală are candidatul Klaus Iohannis după două mandate prezidențiale cade în sarcina PNL să calculeze. De regulă la sfârșitul ultimului mandat președintele în funcție plătește costurile pentru toate nerealizările din timpul celor zece ani. Dacă, de exemplu, România ar fi intrat în Spațiul Schengen ar fi avut cu ce să se laude. Sau dacă se desființau vizele pentru SUA. Sau erau desființate pensiile speciale.
Dar este problema PNL. În cazul în care Klaus Iohannis va candida pentru Senat, Nicolae Ciucă, în dubla postură de președinte interimar și candidat prezidențial, va face figura unui umil adjunct al său.
Jocul în sine a fost interesant, dar acum președintele Iohannis ar putea fi o piedică pentru PNL.
Fii primul care comentează