Asculta acest articolDintre primarii aleși anul trecut de departe se remarcă primarul general al Capitalei. Gabriela Firea beneficiază din plin de o publicitate pe măsura importanței unei capitale. Activă, inventivă, foarte mobilă, în mai puțin de un an a reușit să-i depășească în notorietate și popularitate pe toți foștii primari, inclusiv pe Traian Băsescu. Probabil a devenit deja un model pentru ceilalți primari din țară. Cum opoziția nu are pregătit un contracandidat, și nici nu sunt semne că încearcă lucrul acesta, s-ar părea că fosta jurnalistă și-a asigurat un al doilea mandat.
Adversari are destui. I se pândesc toate mișcările. Sunt contestate multe dintre măsurile pe care le ia, însă criticile la adresa ei nu au consistență. Din această cauză numele Gabrielei Firea este din ce în ce mai vehiculat pentru o eventuală candidatură la președinția României. Nu ar fi primul caz. Traian Băsescu s-a calificat pentru candidatura la președinție din funcția de primar general. Paradoxal este că el nu a fost considerat niciodată un primar bun, ca să nu spunem un primar mare. Era impulsiv, agresiv, lua măsuri controversate, a semnat retrocedări discutabile, avea în spate “Flota”, un dosar penal mare cât casa.
În comparație cu el, Firea este un copil nevinovat. Deocamdată. Pentru că nu se știe niciodată cum evoluează, sau involuează, un ales local. Distanța de la candidat la primar este uriașă. Niciodată oamenii nu știu ce aleg. Majoritatea aleșilor dezamăgesc încă de la primele luni de mandat. La fel, de la un candidat prezidențial la președinte este o distanță ca de la cer la pământ. În situația în care ar candida la președinție, în eventualitatea unei victorii, nu se știe cum ar fi în cea mai înaltă funcție în stat. Chiar și actualul președinte a fost desemnat să candideze pe baza rezultatelor pe care le-a obținut ca primar al unei reședințe de județ. În cazul său, reclama a depășit mult realizările. Sibiul devenise o legendă. Nu mai este cazul. Sibiul a redevenit un oraș ca oricare altul, curat pe centru, plin de mizerii mai la margine.
Nu știm, sau nu se vede, cât îi folosește președintelui Iohannis experința de fost primar. În schimb, Traian Băsescu s-a folosit de experiența acumulată. Comportamentul său nu s-a modificat. A folosit același limbaj agresiv, s-a dovedit la fel de impulsiv în relațiile cu adversarii.
Experiențele personale sunt valorificate diferit, de la persoană la persoană. În cazul primarilor este greu de găsit elementele care le marchează în mod decisiv prestațiile. Ca omul cel mai apropiat de comunitate, primarul este politicianul care vine în contact direct cu cel mai mare număr de cetățeni. Acesta este al doilea secret al popularității primăriței de București. Nu știm cum procedează alți primari de mare orașe. Este foarte probabil ca o parte dintre ei să fi devenit foarte populari. Un Emil Boc la Cluj, un Ilie Bolojan la Oradea au o faimă care depășesc granițele județelor lor. Dar dincolo de ei, Gabriela Firea pare să fie singura care devine un model de primar care merită urmat. Deocamdată.
Poate că ar trebui să ne limităm la primarii pe care avem ocazia să-i vedem la lucru. Fiecare localitate are propriile probleme, iar fiecare primar le rezolvă, sau nu le rezolvă, în stilul său. În mod sigur oamenii fac comparații. Este inevitabil să nu fie comparați cu primarul cel mai vizibil, cu primarul general al Capitalei. De asemenea, primarii actuali sunt comparați cu cei cărora le-au luat locul. Acest lucru este inevitabil. Comparația dă măsura capacității sau incapacității unui primar în funcție. Ce fac oamenii când văd că nerealizările trag mai greu în balanță decât realizările? Așteaptă să treacă cei patru ani nu însă fără să devină agresivi prin reclamații, sesizări, pe rețelele de socializare etc. Din acel moment viața într-o localitate devine un calvar.
