Asculta acest articolUna dintre cele mai oropsite categorii socio-profesionale sunt lucrătorii poștei. Armata poștașilor este din ce în ce mai restrânsă, mai slab plătită pentru serviciile lor, mai slab dotată, neglijată.
În anii de după al doilea război mondial, când erau așteptați americanii să ne scape de sovietici, se spune că atunci când într-un sat a intrat un poștaș îmbrăcat în haine noi oamenii au crezut că au sosit americanii. Primul semn vizibil al decăderii importanței pe care statul a acordat-o acestei importante instituții au fost uniformele.
Zilele trecute s-au prezentat noile uniforme ale poștașilor care nu diferă de costumația celor de la salubritate.
Blocul Național Sindical (BNS) notează: „Proaspăt întors din delegația avută în China, unde a petrecut aproape o săptămână, directorul general al Companiei Naţionale Poşta Română, Valentin Ștefan – un om de largă respirație europeană și, mai nou, mondială – a pregătit noile modele de uniforme pentru poștașii României! După cum arată, se pare că sursa lui de inspirație este mai degrabă liderul de la Phenian! Ne așteptăm ca, în conferința de mâine, ,,faimoasele” uniforme să fie prezentate opiniei publice drept o mare realizare!”
Salariile sunt pe măsura disprețului statului față de această profesie nobilă. Salariul minim pe economie, din care statul își ia partea leului. Oamenii nu cer mult, doar o creștere de 400 de lei adăugați la salariul minim.
Cu pensia unui special, cu salariul unui demnitar, s-ar putea majora cu 400 de lei salariile tuturor poștașilor din mediul rural dintr-un județ.
Analizând instituție cu instituție, toate de stat, ne putem face o imagine despre inegalitățile girate de toate guvernele. De ce într-o parte să fie venituri de mii de euro, iar în altă parte oamenii să fie plătiți la nivelul salariului minim? Cu ce este mai importantă munca unui funcționar, a unui șofer de la guvern, decât prestația unui poștaș?
Stratificarea societății, ierarhizarea veniturilor după reguli care nu țin de importanța muncii, aruncă oamenii în brațele partidelor anti-sistem, a extremismului politic și radicalismului social.
S-a intrat în campanie electorală, dar niciun partid, nici cele aflate în opoziție, nici cele de la guvernare, nu oferă soluții pentru depășirea inegalităților sociale.
Fiind campanie electorală este posibil ca guvernul să promită creșteri salariale, dar nu acum. Mai târziu.
Guvernul dă liber angajărilor în companiile de stat, în funcții de conducere, dar nu rezolvă problemele minimale de la nivelul zero al stratificării sociale.
La fel ca în cazul grevelor CFR, eventuala grevă generală a salariaților Poștei afectează prea puțin guvernul, întorcându-se împotriva milioanelor de pensionari care-și așteaptă bănuții cu care să-și cumpere cele necesare sfintelor sărbători de Paști.
Trecând peste acest neajuns, la fel ca greva cadrelor didactice la sfârșit de an, greva poștașilor cade în cel mai potrivit moment. Guvernul poate rezolva problema într-o singură ședință.
Această mișcare socială într-un an electoral poate avea consecințe dezatruoase pentru PSD și PNL.
Forma de protest la îndemâna cetățenilor simpli este inofestivă: nu se vor prezenta la vot. În acest fel va avea de câștigat partidul anti-sistem, AUR.
Cu cât prezența la urne este mai redusă cu atât scad procentele PSD-PNL, singurele partide responsabile de situația din țară.
Fii primul care comentează