
Într-o atmosferă autentică, plină de emoție și tradiție, Muzeul Țării Oașului a găzduit o nouă ediție a Șezătorii Oșenești, un eveniment care a adus laolaltă oameni ai locului, meșteșugari, artiști populari și iubitori ai culturii tradiționale. A fost o veritabilă călătorie în timp, un prilej de a redescoperi frumusețea și autenticitatea obiceiurilor moștenite din străbuni.

Sub lumina blândă a lampadarelor și în căldura hanului muzeului, tineri și bătrâni s-au reunit pentru a împărtăși meșteșuguri, povești și cântece de odinioară. Evenimentul a fost o adevărată celebrare a identității oșenești, avându-i în prim-plan pe tezaurele umane vii și pe „luminătorii satului” – Floare Hotca, Ana Hotcă, Floare Pop, Ana Torz, Ana Mare și Maria Finta. Aceste femei minunate au împărtășit cu generozitate din cunoștințele și înțelepciunea lor, oferind o lecție vie despre continuitatea tradițiilor.

Un alt punct de atracție al serii l-au reprezentat meșteșugarii locali – Raul Ciocan, Vasile Dragoș, Vasile Cioară, Onoc Ion, Ion Țiplea și Mihoc Petru. Fiecare dintre ei a demonstrat o măiestrie aparte în domeniul său, de la prelucrarea lemnului, la realizarea obiectelor de port popular, confecționarea hamurilor de cai și a coșurilor tradiționale. Fiecare gest, fiecare tehnică transmisă din generație în generație a fost o lecție de migală, răbdare și pasiune.

Evenimentul nu ar fi fost complet fără muzică și voie bună. Prietenii muzeului, frații Ionuț și Petrică Zele, împreună cu Maria Tripon și Ansamblul Sânzienele, Nicolae Pop, Berende Gheorghe, Mare Ioan și Moiș Petru, au adus un plus de autenticitate serii prin cântece tradiționale, ghicitori și vorbe de duh. Împreună, acești artiști populari au transformat șezătoarea într-o adevărată sărbătoare a sufletului oșenesc.

În cadrul șezătorii, femeile au brodat cămăși, au împletit fire de cânepă și lână, au creat zgărzi și podoabe tradiționale, în timp ce bărbații s-au întrecut în realizarea clopurilor și a cizmelor oșenești. Nu au lipsit nici poveștile de demult, ghicitorile și sfaturile înțelepte, care au întregit farmecul serii.

Nu în ultimul rând, bucatele tradiționale au încununat această sărbătoare a culturii oșenești. A fost o adevărată desfătare culinară, unde s-au degustat preparate locale, gătite după rețete transmise din generație în generație.

Șezătoarea Oșenească nu a fost doar un eveniment cultural, ci o punte între trecut, prezent și viitor. Generațiile tinere au avut ocazia să învețe direct de la păstrătorii tradițiilor, să redescopere frumusețea lucrului manual și a valorilor autentice.

Prin aceste întâlniri, se asigură continuitatea și dăinuirea moștenirii culturale, demonstrând că tradiția este vie și că poate fi transmisă mai departe, cu respect și mândrie.
Fii primul care comentează