
Încă nu au trecut nici trei săpămâni pline și deja “pe surse” au apărut știri că ar fi apărut certuri între diverși membri din comisia de negociere. Foarte bine, să se certe. Trebuie menționat că este vorba despre persoane din linia secundară. Ghinea de la USR l-ar fi făcut leneș pe Rafila de la PSD, iar Rafila ar fi replicat că Ghinea înțelege greu.
Presa s-a grăbit să tragă conluzia ba că USR nu mai vrea la guvernare, ba că PSD se retrage de la negocieri.
Atâta vreme cât unul din partide nu dă un comunicat oficial, asumat pe președintele partidului respectiv, negocierile continuă, însă așa cum se întâmplă la orice tip de negocieri apar dispute, opinii diferite etc.
Un singur lider de partid a făcut o declarație clară. Kelemen Hunor spune că trebuie nominalizat primul ministru și cu el în fruntea mesei să continuie negocierile. Atâta vreme cât șeful nu se așează în fruntea mesei, echipa de negociatori nu este decât un grup eterogen.
Este normal ca fiecare din cele patru partide să încerce să tragă spuza pe friptura lui. PSD ca partid social democrat nu poate susține decât măsuri de ordin social, pe placul liderilor sindicali. USR nu are o doctrină clară și oscilează între stânga progresistă și conservatorism. UDMR și PNL, ambele partide făcând parte din familia popularilor europeni, trag în aceași direcție.
Pentru că separate niciunul din cele patru partide nu reprezintă nimic, este o chestiune de zile până aceste partide să ajungă la o înțelegere. Chiar dacă fiecare partid este conștient că se impun măsuri dure pentru a atenua criza, înafară trebuie să transmită ceva pe placul publicului. Dacă pentru economia mondială există un factor de risc, care datorită tarifelor vamale este însuși președintele Donald Trump, pentru România factorul de risc pare să fie PSD. Nu este un factor de risc de natură tehnică, este una de mentalitate. Astfel PSD jonglează cu amenințarea că trece în opoziție. Ce să facă în opoziție? Datoria social democraților este să încerce să repare stricăciunile făcute de guvernul Ciolacu. USR de asemenea amenință că rămâne în opoziție. Simple abordări uniforme, simple jocuri politice. Ambele partide se pot reabilita în ochii propriilor alegători asumându-și guvernarea cu toată convingerea.
Până și AUR ar fi cazul să încerce să capete o nouă relevanță, adaptându-se treptat la noile circumstanțe geopolitice. România a fost prinsă în timpul campaniei electorale între două fronturi, între SUA și UE, dar acum opțiunile sunt clare. Trump privește UE ca un tot unitar și nu mai are rost să speri la un tratament privilegiat din partea Americii. Suveranismul urmează o curbă descendentă. În aceste condiții se desprind grupuri din rândul partidelor care mai degrabă ar putea înclina spre politici economice de dreapta, acceptând programele de austeritate.
Jocurile politice nu sunt făcute. După nominalizarea primului ministru se vor clarifica foarte multe lucruri. Președintele Nicușor Dan fără un prim ministru ca Ilie Bolojan riscă să fie total izolat.
România trebuie să se debaraseze de economia de balast, să adopte măsuri de susținere a mediului de afaceri, de exemplu prin reducerea prețurilor la electricitate și alte facilități. Numai în felul acesta s-ar putea declanșa un impuls pentru investițiile private. Astfel de măsuri, ca în manuale, sunt corecte. Dacă totul devine transparent birocrația se diminuează și țara intră într-un circuit normal, după o logică economică.
Fii primul care comentează