Asculta acest articolCa majoritatea românilor, nici oamenii din presă nu sunt experți în problemele Casei Regale. Vestea că regele Mihai l-a exclus pe nepotul său principele Nicolae de la succesiunea la tron este întoarsă pe toate fețele, fără să fie pe deplin înțeleasă. Explicația Majestății Sale nu este suficientă. Limbajul cu totul diferit de comunicatele seci ale politicienilor nu ajută la dezlegarea enigmei. De ce nu ar fi potrivit acest băiat blând de rege? Mai exact de șef al Casei Regale a României.
Pentru că, așa cum se știe, România nu este o țară monarhică. Este adevărat că în sondaje încrederea în monarhie este foarte mare, de aproape 50%, însă ea se datorează personalității Regelui Mihai. Ca ultim fost șef de stat din cel de-al doilea război se bucură de un respect mare și în străinătate. Este apreciat și pentru felul său de a fi, pentru modul în care se raportează la țară, și la români, la viața publică și politică. Ar putea fi un model pentru mulți, dar nu pentru politicienii care vor să obțină puterea rapid, prin orice mijloace.
Regele Mihai nu poate fi un model atâta vreme cât politica funcționează după alte principii. Sau, mai corect, fără principii. Nu poate fi un model pe care să-l urmeze cei ce vor să parvină în politică. Urmând exemplul Majestății Sale, ai toate șansele să fii călcat în picioare de concurență. Cei blânzi, educați, respectuoși, cinstiți nu au nicio șansă în politică. În mesajul prin care lui Nicolae i se retrăgea titlu de Alteță Regală și era scos din linia de succesiune la Coroana României se vorbește despre sacrificiu și modestie. Cuvinte rare în politică. De asemenea, nepotul regelui a fost scos din linia de succesiune la Coroana României nu pentru ce a făcut în trecut, ci pentru ceea ce ar putea deveni în viitor. Sau nu ar putea deveni. Acest lucru este într-adevăr demn de reținut. Ar putea fi o lecție pentru partide, pentru modul în care își evaluează oamenii care urmează să ocupe o funcție publică. Numărul celor care ajunși într-o demnitate au dezamăgit este uriaș. Dosarul de cadre se bazează pe CV-urile pretendenților. Nu există o modalitate de a cântări calitatea omului decât privind ce a făcut în trecut. Principele Nicolae a fost exclus de la succesiunea la tron pentru că s-a cântărit că nu ar putea face față în viitor. S-a comportat exemplar de când a primit titlul de principe. Și totuși nu corespunde exigențelor cerute în viitor.
Sună deosebit de frumos. Dar oare cât adevăr și câtă diplomație se ascunde în spatele cuvintelor frumoase?
Să ne imaginăm că tânărul Victor Ponta la alegerea în funcția de președinte al PSD ar fi fost evaluat de bunicul Iliescu și tăticul Năstase după aceleași principii. Nici PNL-ul nu l-a evaluat corect pe Crin Antonescu atunci când l-a ales președinte al partidului și l-a desemnat drept candidat prezidențial, în formula USL. Nu se practică asemenea sisteme de evaluare în politica profană. Aparent se ține seama de trecut, dar despre ce ar putea deveni omul în viitor nu se pune problema. Uneori și trecutul este escamotat. Avem exemplul fostului ministru de finanțe, Darius Vâlcov. Nu i-a divulgat niciun serviciu secret trecutul de primar corupt și cu atât mai puțin și-a pus întrebarea PSD cât de coruptibil este viitorul ministru de finanțe.
La o analiză “regală“ ar merita să fie supuși toți viitorii candidați. Cum am putea ști cum va evolua un om după ce ajunge primarul unei comune, al unui oraș sau municipiu? Criteriile de până acum s-au dovedit incorecte din moment ce mulți aleși dezamăgesc după un an, doi, trei de mandat. Singurul criteriu rămâne votul. Dar cetățenii sunt chemați la urne din patru în patru ani. Cine răspunde de alegerile prost făcute? Nimeni. Din această cauză ne merge atât de rău. Nu știm discerne între cei buni și cei răi, între corecți și corupți. Tragic este că nici nu avem cum învăța.
