Asculta acest articolSe încheie una dintre cele mai epuizante campanii electorale din România post-comunistă. Anunțată ca fiind una dintre cele mai murdare, cu atacuri la persoană, cu dezvăluiri despre cazuri de corupție, actuala campanie nu s-a dezmințit. Au fost de toate, mai puțin dezbateri despre viitorul pe termen mediu și lung. A fost o luptă politică fără precedent cu toți combatanții spre trecut. S-au amestecat și s-au confruntat instituții și oameni care în mod normal ar fi trebuit să–și vadă de treburile lor.
Dar mai presus de toate, s-au înscris în cursa electorală candidații foarte slab pregătiți. :i mai grav este că politicieni de primă importanță s-au erijat în susținătorii unor candidați nepotriviți pentru ocuparea celei mai înalte funcții în stat. Cum își putea imagina un politician de talia lui Traian Băsescu, experimentat, uns cu toate alifiile, că o femeie ca Elena Udrea ar putea deveni președintele României?
Din fericire, primul tur a făcut o selecție cât se poate de clară. Au rămas în cursă reprezentanții celor două curente politice dominante în Europa. Victor Ponta reprezintă stânga, românească și europeană, iar Klaus Iohannis reprezintă în primul rând dreapta europeană și, din păcate, doar o parte a dreptei românești. Partide importante care fac parte din Partidul Popular European, datorită situației interne, s-au decis să nu-l sprijine pe candidatul ACL. Oficial, UDMR și PNȚCD nu-l sprijină pe Klaus Iohannis, ci pe Victor Ponta. Nu și-a exprimat în mod tranșant sprijinul nici PMP, partid care se consideră de dreapta. Fără siguranța că electoratul acestor partide ascultă de lideri, este un semnal politic clar că unificarea dreptei este un proces amânat pentru vremuri mai bune.
Trecutul a fost, din păcate, și de data aceasta principala temă de campanie. S-au scos dosare vechi de ani de zile care i-au înfundat pe câțiva politicieni cu intenția vădită de a compromite partidele politice. Zgomotul perchezițiilor și arestărilor preventive a acoperit vocile candidaților. S-a discutat mai mult despre infracțiuni decât despre fondurile europene. Certurile și controversele pe salariile tăiate acum câțiva ani au fost o temă de campanie având prospețimea și efectul din campaniile din 2012. ACL nu a reușit să riposteze decât cu acuzația că și PSD va tăia pensiile și va introduce noi impozite și taxe.
Trecutul principalilor candidați a fost la ordinea zilei. Au curs tone de cerneală în jurul acuzației că Victor Ponta ar fi fost ofițer sub acoperire. Klaus Iohannis nu a scăpat nicio clipă de acuzația că ar fi vândut copii prin anul 1990. La ce altceva au folosit aceste interminabile discuții decât la crearea unor false impresii despre cei doi candidați? Exemplele pot continua.
Despre politica externă s-a discutat ca la colțul străzii. ACL nu a găsit altceva de spus decât că Victor Ponta va direcționa România spre Rusia și China. Un subiect destinat oamenilor simpli. Practic, o bătaie de joc la adresa celor mai puțin informați. PSD nu s-a lăsat mai prejos și l-a acuzat pe Iohannis că vrea să-i predea puterea lui Traian Băsescu. O prostie la fel de mare.
Din păcate, nici confruntările directe dintre cei doi candidați nu s-au mărginit la enunțarea principiilor sacre care îl recomandă pe un politician pentru cea mai înaltă funcție în stat. Acuzații generale, liste de corupți, atacuri la persoană, încercări de a-și pune contracandidatul în situații dificile. Prea puțin despre viitor, prea multă trăncăneală despre trecut, campania electorală pentru alegerea președintelui României se încheie într-o notă de neîncredere reciprocă.
