O cronica aparte

Asculta acest articol

Voi scrie acum despre diferenta intre actul de rechizitionare a bunurilor pe suportul cotelor pentru despagubiri de razboi, in urma intoarcerii armelor a trupelor romane si, drept consecinta, eliberarea patriei de sub jugul fascist si regimul burghezo-mosieresc si regimul impus de catre inteleapta conducere de partid si de stat, in frunte cu alogenii care urmareau unduirea evreicei Ana Pauker. Cand pasnicii si nevinovatii locuitori ai plaiurilor unde cizma rosie isi scutura noroiul si sudoarea abandonau din aria de treieris samanta graului spre paine in favoarea malaiului pe care il furau noaptea din propria holda si il macinau pe ascuns la rasnita noaptea. Diferenta, deci, dinspre alte manifestari asemenea, dar cu alti actanti. Nefacand acum aprecieri asupra posibilitatilor educativ-profesional-intelectuale ale acestora. Cand in anul 1960 s-au revarsat niste insi pentru a incropi o intovarasire agricola in sat, in afara de cei care avea doar o capra in curte nu s-au prea inghesuit consatenii mei spre aceasta intentie. Dar la infiintarea gospodariei agricole colective care se va numi “Zorile comunismului”, armata de revolutionari intru distrugere s-a intarit prin “lupta de clasa” care presupune anihilarea totala, fara mila, a “dusmanului de clasa“ si a “noii ordini”.

Trec peste realizarile acestei “epoci de aur” care a facut un mare lucru: crearea marelui lagar socialist/comunist unde “obligativitatea era regula de convietuire, sub sanctiunea pedepsei. Cati au mers pe calea exilului, a detentiei, a muncii fortate sau cati si-au inchis in seiful material sau intelectual gandirea. E mult de vorbit si se vorbeste in continuare. Si cand toata lumea gandea ca a trecut vremea spaimei, vin eu, acum, aiurea si obraznic, sa fac aceasta comparatie. Daca gresesc sunt de acord sa stau in paduricea unde a stat tatal meu si fratelui lui, tatal lui Leontin Dragan, de frica activistului Grofu din Cehu Silvaniei, care cu chistoacele de tigara in buzunarul pufoaicei ii ameninta cu pierderea averii si libertatii intru parasirea copiilor orfani de mama. Adica noi, cei sapte copii.

Oare acum as avea eu dreptul sa mai fac comparatie cu post “rivulutia” originala a romanilor din anul 1989, cand toate bunurile fostelor cooperative agricole de productie, intreprinderi agricole de stat si alte intreprinderi de stat au fost luate deavalma de catre cei care au uitat cum s-au insusit acestea de la initiali detinatori?

Stefan Aurel Dragan