Asculta acest articol[slideshow id=6760]
Sarcina grea pentru Primaria Baia Mare, care trebuie sa imparta 11 locuinte sociale la peste 3.000 de familii. Una dintre familiile care vor ramane pe dinafara este a Violetei Teglas din Ferneziu, care din cauza faptului ca are prea multi copii, va ramane fara locuinta. In momentul de fata, ea, impreuna cu sotul si 15 copii, in total 17 suflete, dorm intr-o colnita nu mai mare de sase metri patrati, construita din scanduri prin care intra soarele, vantul sau frigul, iarna.
O familie cu 15 copii din Ferneziu ce locuieste intr-o baraca de scanduri nu poate primi locuinta de la primarie din cauza… numarului mare de copii. Femeia se plange ca in coliba o bate vantul si iarna e frig, iar sobolanii ii musca de degete pe copii. “Oricum ar fi, o camera sa fie, tot ar fi mai bine decat aici”, sustine ea. Pe de alta parte, autoritatile nu pot sa le ofere confortul de care au nevoie. Viceprimarul Dumitru Matei, cu toata bunavointa de care a dat dovada, spune ca nu are cum sa rezolve aceasta situatie. “Nu ai cum sa bagi 17 oameni intr-o garsoniera. Pur si simplu, nu se poate trai astfel. Pentru aceasta familie ar fi necesar un apartament cu cel putin trei sau patru camere. Deocamdata, primaria nu are o solutie pentru acest caz”, a spus el. Viceprimarul a mai aratat ca situatia locuintelor sociale este una extrem de dificila, avand in vedere ca exista peste 3.000 de familii nevoiase, iar locuintele sunt doar 11. “Sa vedeti in ce conditii stau pe Craica sau la Pirita. Nu avem ce face. Nu avem cum sa rezolvam toate aceste cazuri”, se scuza el. De altfel, Dumitru Matei nu a ramas indiferent la cazul femeii cu trei copii care a incercat de 14 ani sa obtina o locuinta sociala. Aceasta va primi in curand cheile noii sale locuinte, unde isi va putea creste cei trei copii premianti.
Trei copii bolnavi, dintre care unul paralizat
Violeta Teglas nu se va putea bucura prea curand de norocul de a primi cheile unei locuinte. Ea spune ca s-ar multumi si cu un ajutor in materiale de constructii, pentru ca si-ar incropi o casuta cu pereti mai rezistenti, ca sa n-o mai bata vantul printre scanduri. “Ori aici, ori afara, tot una ne e. Tot asa ne bate vantul”, spune ea. Discutia are loc afara, unde sunt deja 10 copii, dar continua sa iasa din baraca de lemnn si tot nu se mai termina. Unul dinte ei lipseste. Este cel bolnav. “Unul dintre baieti e bolnav, are epilepsie si e paralizat in totalitate. Nu se misca, nu vorbeste, sta numai in pat. Am tot fost cu el pe la toti medicii, dar nu mi-au dat nicio sansa”, mai povesteste Violeta. Alti doi, spune una din fiicele mari, sunt bolnavi. Baronita nu vede cu un ochi, iar Andrada e bolnava cu nervii. “Daca nu-i dam ce vrea face crize. Odata a dat cu toporul dupa frate-meu”, spune fata cea mare, Simina. Asta insa nu ii face pe copii mai putin uniti. “Acuma fratele e important, ca el e cel mai bolnav. Daca l-ar putea face bine medicii… El a tot fost prin spitale, a stat aproape un an, dar tot degeaba. Zic doctorii ca nu prea are sanse”, se plange si Simina”.
Muscati de sobolani in timpul noptii
Violeta povesteste cateva episoade care iti fac pielea de gaina. “Anul trecut, pe cei doi gemeni, Paul si Roxana, mi i-au muscat sobolanii de maini. Acum cateva luni, si pe cea mica au muscat-o de degetele de la maini. Au tras la ea ca avea sticla cu lapte in mana. Acuma dorm toata noaptea cu lumina aprinsa sa nu se mai apropie de copii”, povesteste ea cu groaza. Mai mult, femeia mai spune ca iarna aplica o metoda mai putin “ortodoxa” pentru a-si feri copiii de frig. “Ii tin mai mult prin spitale. Stau prea putin pe acasa, dar unde sa-i tin in frigul asta, ca ne bate vantul si gerul printre scandurile astea?”, se plange ea. Si nici nu e de mirare, pentru ca micutii se imbolnavesc imediat ce se intorc din spital si ajung inapoi tot pe mana medicilor.
Copiii, analfabeti, dezbracati si desculti
Una dintre fetele cele mai mari, Simina, de 16 ani, isi incepe si ea povestea trista. “Eu am umblat la scoala dar numai pana in clasa a treia, ca o trebuit sa am grija de fratii mai mici. Nu am invatat nici sa scriu nici sa citesc. Acuma nu-mi stiu scrie nici numele”, spune fata fara sa inteleaga daca e grav sau nu ceea ce tocmai a declarat. “Dar ma descurc cu banii. Stiu cat trebe sa-mi dea rest la magazin”, spune ea mandra. De altfel, odata adusa vorba, Simina incepe sa viseze. “Mi-ar fi placut sa stiu scrie si citi si sa ma fac vanzatoare”, mai spune ea apoi. Pacat, insa, ca autoritatile nu isi indreapta atentia spre astfel de cazuri, pentru a incerca sa le dea o sansa acestor copii. De altfel, niciunul dinte copii nu a frecventat scoala. “N-am avut haine, n-am avut incaltari sa le dam, iar bani de rechizite n-am avut niciodata. Ne-a fost rusine sa mergem asa la scoala”, mai spune Simina tinand-o in brate pe surioara cea mai mica de numai un an. Apoi se grabeste sa ne povesteasca despre patru dintre frati care merg la scoala, ca si despre o izbanda a familiei. Numai ca povestea e si mai trista. “Trei dintre ei sunt intr-a doua, iar unul intr-a-ntaia. Danusia de 13 ani, David de 10 si Baronita de 9 ani, sunt toti intr-a doua”, spune ea, ca si cum asta ar fi realizarea familiei. Numai ca, la 13 ani ar fi trebuit sa fie cel putin in clasa a sasea, conform programei scolare. “Apoi o tot ramas repetenta si nici nu s-o prea dus pe la scoala”, explica apoi tanara. Asa-zisa casa in care locuiesc cei 17 se afla intr-o curte a unei case cu o incapere in care, insa, locuieste altcineva. “E o cumnata de-a mea. Nu ne da voie inauntru, dar si de ne-ar lasa, nu am incapea acolo cu totii”, explica Violeta. Apoi arata o alta coliba din scanduri in care ne spune ca sta socrul ei. “Macar cu materiale de constructii de ne-ar ajuta, ca ne-am face pe locul asta o casuta, cat de mica”, se lamenteaza femeia.
“Cazul este monitorizat”?
Autoritatile nu au facut pana acum nimic pentru familia aceasta. Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) nu are idee despre conditiile in care traiesc acestia. Cel putin asta sustine Violeta. “Nu stiu unde sa ma mai duc. Am fost la asistenta sociala, am fost la protectia copilului, nu primesc niciun fel de ajutor. Au spus ca am venituri prea mari, pentru ca am venit de asistent personal pentru cel cu handicap”, completeaza ea. Directorul DGASPC spune ca stie despre caz, dar nu poate explica ce s-a facut pana acum pentru a-i ajuta pe copii. “Cazul este in atentia noastra, dar asistentul care se ocupa de zona este bolnav acum. Oricum, cazul e monitorizat si vom lua cele mai potrivite masuri”, a spus el. Totusi, Simina are 16 ani si e analfabeta, Danusia la 13 ani e in clasa a doua, iar ceilalti copii, pe timp de iarna locuiesc in spital, in timp ce vara ii mananca sobolanii de vii. Automat se naste o intrebare legata de cati ani de monitorizare ar fi nevoie pentru luarea unor masuri, pentru ca acestia ajung imediat majori, fara ca autoritatile sa se fi implicat in vreun fel sau altul.
Fii primul care comentează