Asculta acest articol
În mod normal știrea care ar trebui să intereseze în cel mai înalt grad opinia publică este summitul NATO de la Bruxelles din 24 martie.
De deciziile luate de liderii celor 30 de țări membre depinde pacea mondială. Sau războiul. Ce decizii se vor lua? Există un plan care să anihileze acțiunile Rusiei? Mai există un dialog cu Vladimir Putin? Până unde merge și cât de mult este dispusă Alianța Nord-Atlantică să susțină Ucraina? Sunt întrebări legitime. Autocratul de la Kremlin a declarat război întregului sistem democratic de pe planetă.
Putin a pus în pericol economia planetară nu atât din cauza produselor pe care le exportă, petrol și gaze, cât prin amenințarea cu folosirea armei nucleare.
Organizație defensivă, NATO s-a înființat pentru a preveni izbucnirea războaielor. URSS, blocul țărilor din sfera de influență sovietică, au răspuns prin constituirea Tratatului de la Varșovia. Acesta s-a desființat, dar NATO a continuat să se extindă.
Între cele două blocuri militare a început o cursă a înarmărilor care continuă și după dezmembrarea URSS. La 30 de ani de la căderea regimurilor comuniste din estul Europei, în Vladimir Putin s-a trezit ambiția de a reface fostul imperiu. Nu prin negocieri, nu prin voința fiecărei țări așa cum a luat ființă Uniunea Europeană, ci prin forța armelor, printr-un război de cucerire.
După Rusia, Ucraina este cea mai mare țară din fosta Uniunea Sovietică. Vecină cu țărilor erupene, are o poziție geopolitică de mare interes atât pentru Rusia, cât și pentru Europa. Odată cucerită, Ucraina va deveni un cui în coasta Europei. La rândul ei, Uniunea Europeană este interesată să se extindă spre est, cu o nouă piață, în același timp o țară mare ca Ucraina oferind și reașezare strategică în echilibrul de forțe dintre SUA și Rusia.
De altfel, Putin a vorbit despre necesitatea vitală a unui război preventiv pentru salvarea țării. Mașina de propagandă a lui Putin mizează pe acest aspect. Rușii de rând sunt convinși că Rusia duce un război de apărare. Fără o presă liberă, opinia publică rusească știe că Rusia duce un război împotriva NATO, iar Ucraina a devenit o unealtă în mâna imperialiștilor americani.
Propaganda rusească nu se oprește la granițele Federației Ruse și a țărilor din sfera ei de influență. Diplomația rusă face față criticilor aduse în organismele internaționale din care face parte și țara lui Putin.
Probabil la summitul NATO, cel puțin în particular, participanții se vor întraba ce a vrut să spună reprezentantul Rusiei la NATO cu “bombardamentele amiabile” pe care le execută asupra localităților din Ucraina.
Planificat să fie un război-fulger, în 24 martie se împlinește o lună de la izbucnirea războiului. Armata ucraineană opune o rezistență la care rușii nu se așteptau. Pentru Putin este deja o chestiune de onoare, de prestigiu. Marea armată rusă nu poate pleca învinsă din Ucraina. Cu ceva trebuie să se aleagă. Diplomația a înregistrat un eșec. Toți cei care s-au implicat în aplanarea conflictului au eșuat. Președintele Franței a vorbit de mai multe ori cu Vladimir Putin.
Președintele Biden, cancelarul și președintele Germaniei, conducătorul Chinei, Turcia, Israelul, etc. etc. s-au lovit de refuzul lui Putin ca de un zid. Nimeni nu-l mai poate înțelege pe țarul de la Kremlin. O parte din apropiați îl părăsesc sau încearcă să-l părăsească.
Vor găsi liderii lumii democratice o soluție la summit-ul NATO de la Bruxelles? Slabe speranțe. Deocamdată nu se întrevede altă soluție decât continuarea războiului și înăsprirea sancțiunilor.
Singura certitudine, după o lună, este că războiul continuă, iar pacea este departe.
