Asculta acest articolÎn timp ce evenimentele politice centrale monopolizează întreaga agendă publică, la nivel local problemele se acumulează fără să-și găsească o rezolvare. Se produce o ruptură între Centru și Periferie. PSD, secondat de ALDE, s-a angajat total într-o luptă împotriva binomului SRI-DNA. Președintele reînvie veche temă a “statului de drept”. PNL este deocamdată spectator, al fel ca UDMR. În schimb, USR reușește să atragă atenția asupra sa. Bănuit a fi în spatele protestelor din țară, creează impresia că este o forță, că reprezintă tinerii, precum și categoria specială, activă, a societății civile.
Avem cinci partide parlamentare. Dintre acestea doar PSD și ALDE au o agendă comună. Decise să devoaleze parteneriatul neconstituțional, nelegal, dintre SRI și DNA, cele două partide au reușit să-și ridice lumea în cap inițind două proiecte, a grațierii și amnistiei. A fost destul pentru detonarea butoiului cu pulbere ce se adunase în timpul campaniei electorale din 2016.
Acuzat că vrea să scape corupții de pușcărie, PSD și ALDE atacă modul în care s-au făcut dosarele penale, cu amestecul SRI. Acest moment nu poate fi depășit. Nici PSD nu explică până la capăt ce are de gând să facă, nici președintele nu dă sufiecinte date din care să rezulte cine sunt penalii pe care vrea să-i scape PSD.
Din această bătălie cel mai șifonat iese SRI. Dacă la proteste se aud voci care sar în apărarea DNA, pentru SRI nu s-au găsit susținători. Serviciul traversează una dintre cele mai puternice crize de la evenimentele de la Târgu Mureș din 1990.
Dar aceste probleme par să intereseze numai la vârf, la nivel de lideri naționali. La nivel local, cu mici excepții, lucrurile sunt mai așezate.
Nu apar personaje care să se dea victime ale “sistemului”, ale “binomului”. Nu sunt demonizați reprezentanți ai celor două instituții. Acest lucru demonstrează că nu s-a ajuns la o psihoză națională. Lupta se dă la București, restul țării stă, privește, nu are nicio reacție de felul celor exprimate de tabăra PSD-ALDE și a televiziunilor centrale.
În schimb s-au înregistrat reacții din partea cealaltă, a președintelui. În orașele mari, în reședințele de județ, s-au organizat proteste anti-grațiere. Prin urmare, la nivel de țară, curentul anti-PSD este mai puternic decât cel anti-președinte.
Dacă se mai insistă, dacă se mai găsesc paie care să fie puse pe foc, curentul s-ar putea amplifica, nu însă până la faza de psihoză, de revoltă generalizată. În provincie contează mai mult majorarea salariilor decât “binomul”.
Ce urmează? Ce urmărește președintele este greu de spus cu precizie. Chiar dacă ar câștiga tabăra președintelui, opoziția este fărâmițată.
PNL este vraiște. Fuziunea PNL-PDL nu s-a desăvârșit. A aduce alături de această formațiune în criză încă un partid în formare, fără idelologie, fără lideri, este foarte riscant în primul rând pentru PNL.
Partidele pro-Iohannis nu sunt pregătite să guverneze. Cea mai gravă greșeală s-a făcut în 2015 înlocuind guvernul PSD cu cel de tehnocrați. Pentru un an de guvernare a fost sacrificat un mandat întreg.
Dacă PSD, măcinat de lupte interne, era lăsat să zacă în suc propriu câteva luni în plus, cădea singur. Erau cel puțin trei tabere – a lui Ponta, a lui Dragnea și a lui Zgonea – care își disputau întâietatea.
Nerăbdarea și lipsa de experiență a lui Klaus Iohannis au condus la victoria în alegeri a PSD, la locale și, mai ales, la parlamentare. Acum se trag ponoasele.
Țara este dezbinată și nu se întrevede nicio ieșire.
