Asculta acest articol

Motorul acestui efort ambițios este compania americană de biotehnologie Colossal Biosciences, fondată de antreprenorul Ben Lamm și profesorul de genetică de la Harvard, George Church. Deși Lamm nu are o formare în biologie, ci provine din domeniul tehnologiei software, viziunea sa este sprijinită de unii dintre cei mai renumiți geneticieni ai momentului. Averea sa, estimată de Forbes la 3,7 miliarde de dolari, îi permite să investească masiv în această misiune revoluționară: recrearea amprentei genetice a unor specii dispărute.

De la ADN fragmentat la “neo-mamuți”

Spre deosebire de clonele imaginare ale filmelor hollywoodiene, Colossal nu își propune o reconstituire identică a mamutului lânos. În lipsa unui genom complet, cercetătorii folosesc fragmente de ADN extrase din rămășițe congelate și le compară cu genomul elefantului asiatic — cea mai apropiată rudă a mamutului. Cu ajutorul inteligenței artificiale și a tehnologiei de editare genetică Crispr, echipa modifică ADN-ul elefantului pentru a introduce caracteristici-cheie precum blana deasă, urechile mici sau colții curburați, specifice mamutului.

„Nu clonăm mamutul. Încercăm să înțelegem esența lui și să o integrăm într-o specie existentă”, declară Lamm. Așadar, vorbim despre o reconstrucție funcțională, nu despre o replică fidelă. Deocamdată, însă, apar dificultăți tehnice majore: nu există un uter artificial pentru mamut, iar viabilitatea embrionilor în mame surogat — elefanți asiatici — rămâne incertă.

Primii pași: șoareci cu blană de mamut și lupi antici “revizuiți”

Recent, Colossal a anunțat un succes simbolic: șoareci modificați genetic care au dezvoltat o blană asemănătoare cu cea a mamutului. Într-un alt proiect, cercetătorii au introdus gene ale unui lup cenușiu în ADN-ul prelevat de la un lup străvechi dispărut acum 13.000 de ani. Rezultatul? Pui purtați de câini, dar despre care specialiștii se îndoiesc că pot fi considerați veritabili reprezentanți ai speciei dispărute.

Emily Lindsey, curator adjunct la Muzeul de Istorie Naturală din Los Angeles, avertizează că „aceste creaturi sunt genetic foarte diferite de original și nu știm dacă se pot reproduce sau dacă vor moșteni trăsături utile.” La rândul său, paleontologul germano-american Karl Flessa susține că necunoscutele legate de comportamentul și ecologia mamutului fac imposibilă validarea unui „mamuto-elefant” ca fiind autentic.

Etica unei renașteri genetice

Dincolo de obstacolele științifice, proiectul Colossal ridică și dileme etice profunde. Este moral să readucem la viață specii într-o lume care nu mai este habitatul lor natural? Ce impact ar avea asupra ecosistemelor actuale? Și, mai ales, este responsabil să investim miliarde în trecut, când prezentul biologic este în pericol?

Criticii susțin că eforturile și resursele uriașe ar trebui direcționate către salvarea speciilor pe cale de dispariție, nu spre recrearea unora pierdute de milenii. Pe de altă parte, susținătorii proiectului văd în el o oportunitate unică de a corecta greșelile umanității și de a înțelege mai bine limitele și potențialul ingineriei genetice.

În cele din urmă, readucerea la viață a mamutului rămâne mai degrabă o promisiune a viitorului decât o certitudine. Dar în această promisiune, Colossal investește nu doar bani, ci și o viziune fascinantă asupra capacității umane de a rescrie istoria biologică a planetei. Întrebarea este: cât de departe ar trebui să mergem?