Asculta acest articol
Confirmarea focarelor de Pesta Micilor Rumegătoare de la început de toamnă, din România, a bulversat piaţa mieilor destinaţi exportului către ţările arabe. Brusc, preţurile au scăzut, iar oierii se încurajau în sensul menţinerii preţului la cel puţin 20 de lei pe kilogramul în viu.
Pe măsură ce focarele de pestă a ovinelor şi a caprelor au fost stinse, autorităţile au făcut demersuri pentru reluarea livrărilor la export, sistate pentru o vreme. Au fost încheiate acte sanitar veterinare care să poată da siguranţa că animalele care vor ieşi din ţară, vor fi sănătoase. Chiar au fost reluate exporturile, numai că, pe măsura trecerii timpului, numărul berbecuţilor din fermele de oi a scăzut, în vreme ce preţul s-a menţinut foarte mic în comparaţie cu cheltuielile înregistrate de oieri. Se sconta pe un preţ mai bun.
Perioada de stabulaţie pentru berbecuţii la îngrăşat s-a prelungit, ca urmare a sistării exporturilor, iar costurile de recondiţionare aproape s-au dublat. La redeschiderea Portului Constanţa pentru livrarea de berbecuţi, au fost reluate achiziţiile de la fermieri, numai că, de această dată, nu s-a mai făcut diferenţa de preţ între animalele livrate de pe păşune şi cele care au fost pe stabulaţie vreme de două sau chiar trei luni de zile. Aici s-a înregistrat pierderea. Preţul plătit de cumpărători a fost de 16 lei pe kilogramul în viu, cu mult sub aşteptări.
Şi când te gândeşti că valorificarea mieilor este sursa principală de venituri în cazul oierilor, pentru întreg anul. În lipsa personalului, majoritatea oilor au fost lăsate fără să fie mulse, ceea ce a însemnat pierderi consistente. Se naşte întrebarea firească legată de solidaritatea de breaslă- se mai susţin între ei fermierii? Se pare că nu.
Fii primul care comentează