ŞEDINŢĂ DE GUVERN

Opoziţia a pierdut

Opoziţia nu a reuşit să-şi impună moţiunea. Nu a izbutit în primul rând să adune numărul suficient de voturi pentru a avea câştig de cauză. Liderii PSD şi PNL au crezut, în mod greşit, că în circumstanţele actuale, ale situaţiei create de starea de sărăcie, este de-ajuns depunerea unei moţiuni pentru a demite guvernul Boc. Însă raporturile dintre putere şi opoziţie, cel puţin miercuri, la ora depunerii votului, au fost în favoarea puterii.
Este necesară din capul locului o precizare: depunerea unei moţiuni de cenzură, dezbaterea ei şi votul din Parlament, este un exerciţiu normal din punctul de vedere al democraţiei. Faptul se întâmplă în orice stat care a adoptat o formulă democratică. Moţiunea ieri dezbătută şi votată s-a încadrat în limite normale. Opoziţia a profitat din plin de efectele măsurilor de austeritate şi şi-a propus să deterioreze poziţia guvernului condus de Emil Boc. La fel şi demonstraţia sindicală de pe străzile Capitalei: organizarea ei de liderii sindicali este, desigur, o expresie a nemulţumirii populare. Mitingul, marşul unei mulţumi de protestatari este specific regimurilor democratice, care permit această libertate.
Ne rezervăm însă unele observaţii intrând în detaliile unui fenomen democratic. Măsurile de austeritate luate sunt o urmare a unei proaste guvernări în România în ultimii ani, nu numai din vremea guvernelor Boc. Întreaga clasă politică a târât ţara în zona mlăştinoasă în care se află acum. Politizarea excesivă începută cu mai mulţi ani în urmă a determinat existenţa unei administraţii incompetente, cristalizată doar pe criteriul politic şi pe cel al profesionalismului. De la bază, până la vârful acestei uriaşe piramide numită administraţia publică, la fiecare nivel au fost desemnate persoane faţă de care un partid de guvernământ sau altul avea de achitat contravaloarea unor servicii mai ales electorale. După cum ne spunea unul din liderii PDL, într-un recent interviu, până şi posturile din guvern, posturile de miniştri au fost acordate în baza acestui criteriu. O administraţie oricum slabă, a fost şi mai mult slăbită de inserţia clientelei politice. Nu trebuie să ne îndoim de faptul că astfel s-au creat premisele acestei nefericite căderi economice cu care se confruntă acum România.
Vina actualului guvern este că nu a izbutit să găsească alte soluţii decât cele de austeritate. Sub presiunea FMI a fost obligat să frustreze salariaţii bugetari de o parte din venituri, aruncând-i pe aceştia într-o neagră sărăcie. Oamenii nu sunt dispuşi să înţeleagă o situaţie amară, atunci când mijloacele lor de subzistenţă scad radical. Oricum, chiar şi aşa, fără diminuarea veniturilor, în România standardele de viaţă erau cu mult sub cele europene.
Guvernul Boc a rămas, Emil Boc îşi menţine poziţia avută înaintea depunerii votului, dar românii rămân cu un gust amar. Nu se poate spune că moţiunea opoziţiei a avut un conţinut salvator. Suficient de multă lume are mari îndoieli că PSD împreună cu PNL ar promova un guvern mai inspirat. Dar unii mai cred că ar fi avut mai mult succes un guvern al aceluiaşi arc guvernamental, dar cu un alt premier.